Saturday, April 14, 2012

Paste Fericit!


Hristos a inviat! Paste fericit va doresc tuturor celor care mai treceti pe aici. :)
Sper sa avem parte de o primavara frumoasa cu mult soare in casa, suflet si afara!

Tuesday, April 3, 2012

Colectionar la feminin

Da, asta e adevarul. Am fost si sunt o colectionara. De cand ma stiu colectionez orice mi se pare interesant si la indemana. Am colectionat etichete de guma de mestecat, aveam un teanc, daca pot sa-i spun asa. Aveam etichete de gume la care habar n-aveam nici ce gust au si nici unde e situat pe harta orasul de unde proveneau. Tin minte ca un gros pachet l-am gasit pe plaja la Neptun. Aveam unele misto de tot, Brookline, cred ca le zicea. Erau colorate iar unele dintre ele erau cu scortisoara si mere. Ei bine, eu n-aveam cum sa le stiu gustul, dar le simtem mirosul demential…(chestie la care am avut mereu un nas bun!) Pentru mine, la epoca la care le adunam de pe jos, de pe strada, de pe plaja, din gunoaie, de unde apucam, pentru mine toate reprezentau ceva, o alta viata. Cu fiecare foita noua care mi-o colectionam mai visam un pic. De fiecare data visam, si uite asa o tineam tot intr-un vis. Cumva eram constienta ca undeva in univers alti oameni traiesc altfel decat mine. M-am oprit din colectionat etichete de guma de mestecat cand m-am saturat de vise. Déjà aveam o punga de un leu plina. Tin minte ca si azi ca, intr-o zi le-am aruncat pe un camp viran, si ma uitam la ele cum le zboara vantul…Ani de colectie suflati in eter…Mai tarziu am inceput sa colectionez timbre. Cred ca toata lumea a colectionat timbre la un moment dat al vietii. Eu poate am fost un pic ma sarita ca altii. Cumparam toate plicurile care existau la ghereta de ziare, si mici si mari, pentru ca stiu ca erau doua tipuri de plicuri. Si asteptam sa treaca o saptamana si ma infiintam din nou la ghereta de ziare si le cumparam din nou. Unele le aveam dubluri, altere erau in serie unica si eram atat de fericita. Colectionam fluturi, flori, faruri, trenuri, ciuperci si naiba mai stie ce. Imi cumparasem un clasor, doua, chiar 3, 4 , cred ca in final aveam vreo 10 clasoare. Faceam schimb cu altii din bloc, de pe strada, din cartier, de unde se gasea (cu regret ca pe vremea aia n-aveam internet!). Mergeam si cumparam timbre speciale fara stampila. Le plateam mai scump, dar in mintea mea conta, ele valorau mai mult. In final nici unul n-a valorat nimic. Toate au fost numai vise, la fel ca si cu etichetele de guma. Nu ma lecuisem. A trebuit sa consum energie si bani pentru alte kkturi. Dupa timbre am colectionat fara elan cutii de chibrituri, servetele cu desene, flori uscate, iar ultimele care au pus capac si-au scandalizat familia au fost pietrele. La fiecare inceput de colectie eram plina de ganduri pozitive si de sperante (nu stiu la ce!). Dar la pietre a fost altfel. Le luam, le spalam, il rugasem pe tata sa-mi faca un fel de clasor cu geam si le atasam acolo. Aveam pietre de rau, de mina, de « scaparat » (asa le ziceam la pietrele care faceau scantei), aveam chiar si flori de mina…La un moment dat m-am dus cu colectia mea la un geolog si atata mi-a laudat-o, aproape cu invidie. Eram atat de mandra. Tin minte cum imi rupeam buzunarele carand tot felul de pietre. Desigur ca eram singura care le apreciam si care ma bucuram de fiecare ciot de piatra, pentru restul, tot ce adunam era moloz,si cu indulgenta pietre ordinare. Dar nu era asa! Acum peste mai bine de 30 de ani, stiu ca nu erau pietre ordinare…Nu le mai am nici pe astea. De fapt, nu mai am nimic din nici o colectie a copilariei, mai bine zis nu mai am nimic din copilarie, nimic, nici poze, decat amintirile care cu timpul devin atat de vagi…

Si acum colectionez, dar nu mai am aceeasi pasiune. Acum sunt centrata mai mult pe obiecte de decor. Si nici astea nu le tin o vesnicie, caci altele le iau locul mereu…Pentru ca spatiul in casa nu e nelimitat, mi-am propus ca la fiecare obiect nou cumparat sa « arunc »/dau de pomana/ altul din casa. Cumva, pe undeva am ramas mereu fidela acelorasi vise.

Vintage dreams! Cam asa s-ar rezuma mania mea de colectionar. Daca vise nu sunt, colectii nu sunt!! Sunt ferm convina ca fiecare obiect, cat de mic ar fi, aduce si poarta cu sine o istorie de demult, o viata cu bucurii si sperante…

In ultima vreme colectionez cu ardoare tristeti…si–mi pare rau ca n-am putut sa fiu ceea ce altii asteptau de la mine sa fiu…

PS. Colectionez cu drag si rasnite de piper…

Sunday, February 19, 2012

De-a valma

Alandala sau de-a valma. Asa sunt ideile si gandurile mele: ordonate exact ca un dulap de adolescenta in plina pubertate si cu talente de fashion design. Am gramada de idei despre care as vrea sa scriu cateva randuri, numai ca ma loveste inspiratia mereu in momente si locuri atipice creatiei: ba sunt in masina, ba la dentist cu gura cascata, ba la coada la supermachet, ba cu vopseaua in cap la coafor...si niciodata cand sunt in fata calculatorului cu un minim de 15 minute libere. Bun, dar am telefonul mobil inteligent foc. Si exact cum fac creierele ancorate la tehnologia noua, asa am facut si eu. Am inceput sa scriu idei, ba chiar sa-mi deschid un diary mobilo-virtual. Partea proasta in tot aspectul asta este ca nimic nu are continuitate. Mda…

Si ca vorbeam de telefonul mobil…Sa-mi spuna mie cineva ca nu se simte frustrat cand iese din casa fara el. Sau sa vedem, cine nu texteaza mesaje incontinuu si cine inca nu si-a upgradat abonamentul cu optiunea « unlimited text messages »? Si mai vreau sa stiu cine e complet desinteresat la cine-l apeleaza. Adica, daca inainte vreme habar n-aveam cine ne suna ca nu vedeam numarul si nici numele si totusi raspuneam politicosi si bucuroasi, acum daca nu vedem cine suna, il trimitem la gara si la revedere, si poate sa sune pana poimarti, daca nu-si declina identitatea si apelul lui poate sa ramana la fel de incolor. Telefonul meu imi este ca un tovaras de calatorie : ma scoala dimineata, ma anunta starea vremii, ma conecteaza la retele sociale virtuale, ma conecteaza la fel de bine si la oamenii reali, la lume, la stiri, la dictionare si in general la univers…Cam greu sa ma imaginez acum fara el…

Un deputat de pe la noi propune ca-n celulele condamnatilor pe viata sa existe o sfoara si-un carlig (nope, n-are legatura cu celularul!) Si in acest fel, ei (nb. condamnatii) se pot decide singuri daca vor sa se spanzure si sa termine cu viata pe viata in jail sau, daca nu, sa-si duca zilele asa in prison…pana la ultima suflare…Interesant punct de vedere ! A starnit cateva critici, dar si cateva aprobari…

Anul asta am avut cea mai blanda iarna de cand sunt pe meleagurile astea (nb. 10 ani). Nu frig, nu zapada, nu vant. Toti indicatorii se apropie de ce suntem inclinati sa numim « primavara » p’aici.

Am gasit de unde sa cumpar pruni care dau fructe super delicioase si care rezista la zona climatica de aici. Imi si imaginam cum fac magiun natural (nb. salvoita), fara zahar. Pacat ca n-am unde sa-i plantez…

Poate data viitoare voi ramane strict la un subiect, fara sa ma mai ramific in multe idei…

Related Posts with Thumbnails