Da, asta e adevarul. Am fost si sunt o colectionara. De cand ma stiu colectionez orice mi se pare interesant si la indemana. Am colectionat etichete de guma de mestecat, aveam un teanc, daca pot sa-i spun asa. Aveam etichete de gume la care habar n-aveam nici ce gust au si nici unde e situat pe harta orasul de unde proveneau. Tin minte ca un gros pachet l-am gasit pe plaja la Neptun. Aveam unele misto de tot, Brookline, cred ca le zicea. Erau colorate iar unele dintre ele erau cu scortisoara si mere. Ei bine, eu n-aveam cum sa le stiu gustul, dar le simtem mirosul demential…(chestie la care am avut mereu un nas bun!) Pentru mine, la epoca la care le adunam de pe jos, de pe strada, de pe plaja, din gunoaie, de unde apucam, pentru mine toate reprezentau ceva, o alta viata. Cu fiecare foita noua care mi-o colectionam mai visam un pic. De fiecare data visam, si uite asa o tineam tot intr-un vis. Cumva eram constienta ca undeva in univers alti oameni traiesc altfel decat mine. M-am oprit din colectionat etichete de guma de mestecat cand m-am saturat de vise. Déjà aveam o punga de un leu plina. Tin minte ca si azi ca, intr-o zi le-am aruncat pe un camp viran, si ma uitam la ele cum le zboara vantul…Ani de colectie suflati in eter…Mai tarziu am inceput sa colectionez timbre. Cred ca toata lumea a colectionat timbre la un moment dat al vietii. Eu poate am fost un pic ma sarita ca altii. Cumparam toate plicurile care existau la ghereta de ziare, si mici si mari, pentru ca stiu ca erau doua tipuri de plicuri. Si asteptam sa treaca o saptamana si ma infiintam din nou la ghereta de ziare si le cumparam din nou. Unele le aveam dubluri, altere erau in serie unica si eram atat de fericita. Colectionam fluturi, flori, faruri, trenuri, ciuperci si naiba mai stie ce. Imi cumparasem un clasor, doua, chiar 3, 4 , cred ca in final aveam vreo 10 clasoare. Faceam schimb cu altii din bloc, de pe strada, din cartier, de unde se gasea (cu regret ca pe vremea aia n-aveam internet!). Mergeam si cumparam timbre speciale fara stampila. Le plateam mai scump, dar in mintea mea conta, ele valorau mai mult. In final nici unul n-a valorat nimic. Toate au fost numai vise, la fel ca si cu etichetele de guma. Nu ma lecuisem. A trebuit sa consum energie si bani pentru alte kkturi. Dupa timbre am colectionat fara elan cutii de chibrituri, servetele cu desene, flori uscate, iar ultimele care au pus capac si-au scandalizat familia au fost pietrele. La fiecare inceput de colectie eram plina de ganduri pozitive si de sperante (nu stiu la ce!). Dar la pietre a fost altfel. Le luam, le spalam, il rugasem pe tata sa-mi faca un fel de clasor cu geam si le atasam acolo. Aveam pietre de rau, de mina, de « scaparat » (asa le ziceam la pietrele care faceau scantei), aveam chiar si flori de mina…La un moment dat m-am dus cu colectia mea la un geolog si atata mi-a laudat-o, aproape cu invidie. Eram atat de mandra. Tin minte cum imi rupeam buzunarele carand tot felul de pietre. Desigur ca eram singura care le apreciam si care ma bucuram de fiecare ciot de piatra, pentru restul, tot ce adunam era moloz,si cu indulgenta pietre ordinare. Dar nu era asa! Acum peste mai bine de 30 de ani, stiu ca nu erau pietre ordinare…Nu le mai am nici pe astea. De fapt, nu mai am nimic din nici o colectie a copilariei, mai bine zis nu mai am nimic din copilarie, nimic, nici poze, decat amintirile care cu timpul devin atat de vagi…
Si acum colectionez, dar nu mai am aceeasi pasiune. Acum sunt centrata mai mult pe obiecte de decor. Si nici astea nu le tin o vesnicie, caci altele le iau locul mereu…Pentru ca spatiul in casa nu e nelimitat, mi-am propus ca la fiecare obiect nou cumparat sa « arunc »/dau de pomana/ altul din casa. Cumva, pe undeva am ramas mereu fidela acelorasi vise.
Vintage dreams! Cam asa s-ar rezuma mania mea de colectionar. Daca vise nu sunt, colectii nu sunt!! Sunt ferm convina ca fiecare obiect, cat de mic ar fi, aduce si poarta cu sine o istorie de demult, o viata cu bucurii si sperante…
In ultima vreme colectionez cu ardoare tristeti…si–mi pare rau ca n-am putut sa fiu ceea ce altii asteptau de la mine sa fiu…
PS. Colectionez cu drag si rasnite de piper…
