O zi in Paradis

Ei bine da, am fost in Paradis, adica la Gradina botanica din Montreal. Am fost in mijloc de mai si-am ramas fara cuvinte. Dar oare cum o fi in plina luna august, cand vor fi infloriti si trandafirii? Am prins un spot cu soare intre doua ploi care nu se mai sfarseau…si care de fapt se desfasoara chiar in momentul asta precis cand scriu.

Pentru cine nu ma cunoaste, eu sunt un om al pamantului, al naturii, al livezii, gradinii de legume, de radasuri, de flori, in fine…Nici ca puteam sa fiu in alta parte mai in elementul meu decat in gradina asta mirifica. Pentru cine e interesat, asa de amocul cunoasterii, sau din simplu désire de a-i face o vizita, aceasta cuprinde 10 sere de-ti taie rasuflarea cu speciile de plante rare si alte vreo 30 de gradini tematice in aer liber.

O plimbare in ele are harul sa disipe si cea mai densa tensiune sau stres care exista in orice fiinta umana racordata la secolul 21.

Ma gandeam sa trec in revista pe scurt cateva din gradinile ce le-am vizitat. Apoi m-am gandit ca poate plictisesc si ma voi referi numai la ce m-a marcat emotional behind any expectations…By far a fost gradina chinezeasca.

Fac ce fac si ma lovesc de farmecul chinezesc…Ei bine, a fost gradina in care am poposit cel mai mult, in plus, in ea m-am intors dupa ce-am trecut in revista celelalte…E ca si cum spiritul meu sau ce-a mai ramas din el dupa viata agitata de la oras, tipa neincetat ca vrea la chinezi. De fapt in realitate a fost singura gradina care m-a facut sa ating starea zen. Si daca cineva se intreaba ce floare sau amenagement peisagist a putut sa ma farmece intr-atat, raspunsul e ca nici unul…Toata scenografia a fost facuta de broaste. Da, de broastele din lacul din gradina. « Cantecul » lor era atat de linistitor si de natural si de rural ca inchizind ochii as fi vrut sa ma eternizez acolo. Stateam pe o banca, postata pe un damb la inaltime suficient de mare sa privesc panoramic toata gradina, soarele imi dogorea pe fata, pasarile cantau si broastele oracaiau intr-un concert mai mult decat divin…In momentul ala de beatitudine completa nici ca puteam sa-mi doresc ceva mai mult. Lasasem departe zgomotul orasului la mii de kilometri (metaforic vorbind). Nu tu sirene, politie, ambulante, claxoane, scrasnit de frane…Nimic…Deodata tot universul se redusese la cantecul broastelor si la mirosul de mal care se degaja pregnant din lacul ala chinezesc…Si-as fi putut ramane acolo pana m-as fi contopit cu soarele sau banca, sau broastele…

Am mai vazut si alte gradini atunci…Cea a natiunilor bastinase din Nordul indepartat, a japonezilor, de rododendroni, cea din Muntii Carpati (cu flori de colt), liliaci (erau inca neinfloriti), arbusti, conifere si altele, multe altele…Insa in nici una n-am simtit atat de pregnant cat de legata si atasata sunt de zgomotul nativ al naturii, broaste, greieri, pasari, asa cum am fost la chinezi.

Singura concluzie care se desprinde de aici e ca sunt cat se poate de invidioasa pe toti cei care asculta cum canta broastele sau greierii seara la culcare. Cred ca intr-o zi am sa-mi cumpar o pajiste cu greieri si margarete….

Hristos a inviat!

Nu ma lansez in nici o pledoarie despre mine sau despre altceva (desi ar fi una care-mi da fiori). Voi fi foarte scurta. Doresc Paste fericit tuturor pritenilor mei virtuali. Astept primavara. Stop.

Succint: ca tot omu’ credincios am tinut post o saptamana (am descoperit azi noapte cat de minunat e laptele!!!!), am vopsit oua, am facut pasca, mers la Inviere…si restu’…Zilele astea, cumva ma simt mai aproape de cele bisericesti si parca, cumva am atins si linistea sufleteasca, iar cu toate astea intarita ma gandesc cu drag la toti pretenii mei reali sau virtuali. As vrea sa ciocnesc cu toti un ou, asa ca eu va zic tuturor « Hristos a inviat »!

Noile trenduri de emigranti

foto: socyberty.com

Ei bine, da, de cam un an de zile se observa de departe ca Montrealul s-a imbogatit cu o noua limba, si anume dulce graiul moldovenesc. Mai dragilor, traim o adevarata invazie de moldoveni. Sunt pretutindeni, ii vezi si ii auzi la fiecare colt, in orice magazin, oriunde. Si vin din ce in ce mai multi. Comunitatea lor a luat deja amploare. Au chiar si un ziar. Ce pot eu asa sa observ « facile » e ca sunt foarte determinati. Desigur orice emigrant e determinat mai mult sau putin (aviz celor ce se intorc la obarsie), insa moldovenii, sunt pe atat de determinati cel putin pe cat sunt chinezii. Sunt hotarati sa ramana, sa reuseasca, sa munceasca, sa-si croiasca un drum, nu se tem de inceputuri. Mi-am pus de multe ori intrebarea ce-l intareste pe un emigrant, de unde-si trage puterea sa mearga inainte chiar si atunci cand in fata lui se ridica zid dupa zid. Cand crezi c-ai cucerit o reduta, atunci constati cat de in urma esti, moment cand iti pierzi self esteem-ul. Ei bine, so far am doua raspunsuri usor de sesizat: fie fugi de saracia lucie ce te inconjoara, fie cauti sa-i dai vietii tale cat si-a urmasilor tai un sens mai stilat. Nu ma lansez aici sa dezvolt cazurile celor ce fug de regimul politic, social samd. Vorbesc asa in general de cei mai multi, care vin din lumea larga. Revenind la moldoveni, inclin sa cred ca se incadreaza in prima categorie. Desigur ca-s de admirat pentru cata vointa au!

Insa personal am un of. Vorbesc atat de tare, indiferent unde se afla, vorbesc ca si cand sunt convinsi ca nimeni nu-i intelege…Si daca n-am fost destul de clara, ia sa facem un mic exercitiu: vorbiti singuri sub dus si varsati-va frustarile, odata cu apa care curge pe sira spinarii…Cam ce cuvinte folositi? …..Mda, cam la astea ma gandeam si eu…

Ei, hai ca acum daca tot m-am pornit, s-o spun si p-asta, mi-e ciuda ca romanii situati la vest de Prut n-au aceeasi determinare cand vine vorba de schimbare…

In asteptarea primaverii

Mi-am pierdut pe drum frecventa cu care incepusem sa scriu p’aici. Imi propusesem at least sa tin aproape de patru posturi pe luna, unul pe weekend. Dupa aia mi-am zis, mda…poate n-am multe de spus chiar in fiecare saptamana, atunci o data pe luna, iar in the end n-a tinut nici asta. Si nu ca n-as avea ce povestii, dar tocmai asta e buba, ca se petrec atatea, iar cand ar trebui sa le astern frumos in fraze, atunci nu e timp.
Bref cam asta am ca scuza. Ar mai fi si faptul ca frigul de afara si iarna nesfarsita mi-au inghetat pana si ultimele zvacniri de socializare.

Astept primavara sa-mi topeasca sultana de gheata. Mai astept primavara sa ma droghez cu vitamina D si sa-mi treaca toate winter blues.



Intre timp ma pregatesc pentru lungile si frumoasele seri de primavara si-mi tes iarna circle jacket iar la vara poate incerc un hanorac.
PS. Pentru cine e interesat, pattern-ul de la circle jacket e aici.

Blues, India si palarii

Aseara am fost si l-am vazut intr-un concert pe cel ce ma urmareste musical de ceva vreme. Pe Harry Manx. Este extraordinar cum imbina bluesul cu inflexiuni indiene. Muzica lui e trista, asa cum cred c-a fost si viata lui, asa cum e si vorba lui pana si glumele lui ascund o mare durere in spatele primului impuls ce te face sa zambesti. Cineva care a fost 9 ani de zile un busker in mod cert nu poate sa fi avut o viata usoara. Si cineva care se simte implinit pe toate fronturile in mod sigur nu alege sa traiasca in India pentru 12 ani. Aceia cauta altceva. Sunt convina, ascultandu-i muzica si compozitiile, ca el a gasit ce cauta…Toate piesele lui au un rafinament aparte.

Lately traversez o criza existentiala. Cu alte cuvinte imi traiesc disperarea timpului pierdut ireversibil. Vreau sa fac atatea si n-am timp sau energie, sau resurse. ..Si e iarna, frig, gri, zapada, cenusiu iar cand sa dorm, crosetez caciuli.

Probabil ca-mi lipseste o doaga. Asta e un fel de « tara arde si baba se piaptana ». Si uite asa defulez eu in caciuli si palarii!

Hai ca mai revin cand ma traverseaza o perioada zen si cand pot spune linistita « I hold no grudge »…

Ruga la inceput de an

Am inceput anul ca tot omu’, numai cu intentii bune. Stiu din experienta anilor trecuti ca nu ma vor tine mult, de parca as fi sculptata dintr-un aluat nu prea bun. Ceva se intampla de-a lungul drumului, ceva imi pune bete in roate, ceva ma va retine, ceva , cineva sau al doilea Eu al meu. Si totusi stiu mereu ca in suflet pornesc cu cele mai bune ganduri. Undeva ma pierd. Degeaba dau cu piciorul de parchet, degeaba ma privesc trist in oglinda, degeaba invinuiesc astrele sau cei ce-mi sunt aproape… Degeaba imi spun ca nici anul asta nu-i anul meu, ca inca stelele nu s-au aliniat pentru mine, ca poate la anul va fi mai bine, ca poate cine stie...mi se va schimba traiectoria. In ultimul timp am avut sansa sa vad niste filme destul de interesante psihologic, in legura cu acel butterfly effect. Si am inceput sa ma analizez retroactiv, sa-mi imaginez scenarii ale vietii mele, daca la un anume moment as fi reactionat altcumva. Si nu e vorba numai de ce am ales, e vorba de cuvinte, de raspunsuri, de taceri sau de priviri, care uneori ucid sau dau viata…Si-mi pare rau ca nu pot sa ma opresc la o rascruce, sa aleg un drum si la un moment dat sa ma intorc si sa pornesc pe altul…Imi pare rau, ca pentru unele teluri care le am in cap, nu mai am timp suficient sau energie. Si asta pentru ca, degeaba ajungi pe podium, daca n-ai timp si ragaz pentru a te bucura de realizare si premiu.

Dar eu sunt bine acum. So far so good. Am facut primul pas, cel mai greu, in drumul lung ce l-am ales, acela de-a invata mandarina. Azi am fost atat de bucuroasa si surprinsa. Intamplator, pe o cutie de prajituri chinezesti am recunoscut un caracter – luna (luna ca astru). Era vorba de o prajitura traditionala a lor, prajitura lunii. Si ca sa ma ajute la memorare mi-am luat si papuci rosii chinezesti (frumosi foc!!!), beau ceai verde si negru chinezesc iar cand timpul imi permite, fug repede in orasul chinezesc ca sa-mi alimentez spiritul. De ce vreau eu atat sa invat limba asta? Ei bine, raspunsul nu e simplu deloc si e la fel de profund, ca si cultura lor. Il las pe altadata.

Am scris tot postul asta ca un strigat de ajutor. Am nevoie de ajutorul moral al tuturor celor carora le-am intersectat viata pozitiv. Vreau sa m’ajutati sa ma tin de drumul asta lung si anevoios de a invata mandarina. Pentru unii poate parea bizar, insa pentru mine se poate sa insemne foarte mult. Cu ajutorul vostru, poate o data pentru totdeauna, sparg gheata si contrazic primul paragraf.

Epilog 2010

Azi e vineri, 31 decembrie. Si uite asa, pe neasteptate a venit si ultima zi. Practic tot anul a trecut intr-un iures iar ultimele zile nu s-au dezis de la regula. Nu mai imi place de ani buni sa fac nici un bilant la ce s-a intamplat si e déjà trecut. Si nici obiective pe anul ce vine nu-mi mai place sa-mi impun. Personal consider mult mai benefic s-o iau pas cu pas. Si toate astea pentru ca nu-mi place sa ma tin de reguli impuse de mine si cu atat mai mult de altcineva. Mai bine nu imi imbat creierul cu vise, iluzii si diverse tinte de care ma tin sau nu. Eu nu-i inteleg pe cei ce se chinuie singuri si se amagesc cu lozingi greu de digerat cum ar fi : »De azi fac zilnic 48 de abdomene si 52 de flotari, nu mai fumez, nu mai beau, sunt sobru, imi arunc cenusa-n cap si-mi plimb cainele zilnic la 5 :30 dimineata. » Oricum, statistic vorbind, nu ne tinem de rezolutii decat o luna - doua. Citeam undeva ca ai mai multe sanse de reusita daca incerci sa-ti faci noi obiceiuri bune si sanatoase decat sa incerci sa le suprimi pe cele vechi si proaste. Ma bucur si apreciez fiecare mica realizare in bine, atunci cand vine. Desigur c-am si eu vise, ca orice om. Unul dintre ele este sa invat mandarina. Chestie care o reportez an de an de vreo 3 ani. Am totusi si cateva victorii castigate in batalia cu catarasmul meu. De exemplu am reusit (dupa eforturi indelungate) sa beau 2 litri de apa pe zi, sa nu mai fumez, sa alerg minim 30 minute pe zi si nu in ultimul rand, sa ascult pana la capat, plina de piosie, propozitii si fraze pline de plictis, numai pentru ca-s politicoasa si bine crescuta (sincer, inca mai lucrez la capitolul asta). Am mai invatat nenumaratele intelesuri ale cuvantului « toleranta ». Am mai invatat ca o mare realizare se compune din mici ameliorari. Iar in final practic bifezi ameliorarile, una cate una, asa cum vin, pana te reconstruiesti in altul, upgraded.

La multi ani bucurosi si sanatosi!