La cumpana dintre ani

Iata c-am ajuns si-aici. Un an se incheie, altul incepe. Oamenii privesc in viitor cu speranta si cu incredere. Si eu privesc la fel, in cea mai mare parte…Insa acum privesc spre trecut, spre trecutul indepartat. Spre trecutul pe care nu l-am trait si pe care n-am cum sa mi-l amintesc. Si cu toate astea mi-l pot imagina…gratie cartilor si muzeelor. Tocmai am vizitat un astfel de muzeu. E in aer liber si e viu. Acum in plin sezon de sarbatori e plin de lumini, mii, zeci de mii, toate culorile. E vorba de Upper Canada Village. E a doua oara cand il vizitez. De data asta a fost special pentru festivalul de lumini. Nu regret c-am mers pana acolo, nu-mi pare rau nici c-am strabatut ulitele satului pe un frig de crapau si pietrele, noroc ca din casa in casa puteam intra si puteam sa ne reconfortam cu o ciocolata calda eventual. Pe scurt e vorba de un satuc care conserva atmosfera anilor 1860. Pe timpul verii este animat exact cum ar fi fost in anii aceia. Oamenii sunt imbracati ca pe vremuri, au aceleasi indeletniciri.

Exista o bisericuta, un fierar, brutar, cizmar, croitor, asa zisul magazin satesc, casa doctorului, scoala, posta, branzar etc. Casele pastreaza acelasi iz de acum 2 secole. Impresionat este ca poti vizita fiecare casa si poti asista la fiecare indeletnicire specifica. Exista pana cand si-un atelier de facut maturi! In casa brutarului mereu cuptorul e plin de paine, iar mirosul, ei bine, mirosul e mirobolant… Vreau sa atrag atentia inca o data. Acesta e un muzeu. Nu e un satuc real in care traiesc oameni in zilele noastre. Lumea acolo joaca teatru, insa joaca atat de bine, si totul da senzatia de autentic, incepand de la case (astea chiar sunt) si continuand cu locatarii satului cu imbracamintea lor de epoca si cu ocupatiile lor care si le desfasoara sub ochii tuturor. Ah, si uitam sa va spun unde-am poposit si-am cascat ochii cel mai mult! In magazinul satesc. Deh, asta cu magazinele mi se trage din epoca de azi, meteahna grea! Si cum spuneam, interesant de vazut acolo era raionul de pomezi facatoare de bine. Cate ciudatenii: ierburi, alifii, prafuri, ceaiuri…si alte minuni cu care se tratau pe vremea aceea. Si toate puse asa in sticlute mititele cu dop. Cu putina imaginatie puteam spune ca eram intr-un laborator medieval de chimie.

Iarna nu mai este atat de animat, insa in contra balanta sunt luminitele de care vorbeam mai sus. Un adevarat festival. Si daca in inchipuirile mele incercam sa-mi imaginez un peisaj feeric de iarna, ei bine, acel peisaj este aici, la Upper Canada Village. Prima senzatie iti taie rasuflarea si cu cat intri mai adanc in peisaj cu atat patrunzi mai mult intr-o lume de basm.
It's worth the trip. Chiar si numai pentru doua ore, merita sa te teleportezi un secol –doua in trecut.
La multi multi ani in viitor!!!! Meilleurs Voeux 2010! Happy New Year 2010!!!!

Sursa foto: attractionsontario.ca, fencibles.ca