Asta e un cuvant nou pentru mine, adica vreau sa spun ca i-am descoperit sensul in deplinatatea lui decat de putin timp. In viata am fost orice, numai cumpatata nu…Daca as fi fost cumpatata, acum poate ca nu m-as fi lasat de fumat si nici nu m-as chinui sa dau jos 10 kile. Daca as fi ciugulit ca o pasarica si daca mi-as fi aprins tigara numai cand bateau clopotele la biserica, acum as fi functionat la parametrii normali. Bref, nu e cazul si-am alunecat in parametrii de avarie. Imediat ce mi-am atins echilibrul sufletesc m-am lasat de fumat (asta era acum un an), iar acum pentru ca mi-e capul plin de imagini ale mele de vis cu kilele de la 20j de ani si cu blugii mei frumosi pe care ii trageam fara sa ma sug, am pus-o si de regim. E ultima zi azi. Slava Domnului! Zic asta pentru ca n-am dat inca peste nici o cura, desi am cautat vreo 30 de pagini google, care sa-mi satisfaca poftele si in acelasi timp sa ma duc la vale cu kilele. Ah, si sunt plina de pofte! Dar so far so good. Am slabit substantial si n-am de gand sa ma opresc aici pana nu-mi ating intregul potential fizic. Cu ocazia asta mi-am redescoperit oasele. Unele erau ascunse de pernite de puf. Desigur ca impletesc numaratul de calorii cu jocul din picioare pe treadmill. Acum, de cate ori il vad sunt cuprinsa brusc de-o efuziune de fericire ceea ce nu prea era cazul pana acum…Alerg pe el scaldata in sudoare si cu capatana plina de fantasme cu mine in costume de baie marimea XS…Dar eu aici vorbesc mai degraba despre un nou mod de viata. Adica, odata cu sfarsitul curei nu inseamna ca dau iama la mancare, ci – din contra – voi fi extrem de atenta la ce bag in gura si voi calcula la calorii pana o sa le invat ca tabla inmultirii, cu riscul sa devin dilie de-a dreptul! Ma reinventez complet, si daca se poate intr-un numar limitat de zille! Eu nu m-am distrus cu slana, prajeli sau prajituri. Resimt si acum cand scriu o trauma profunda, insa trebuie sa recunosc sincer, eu m-am distrus cu inghetata si cu cantitatea de haleala. Inghetata asta, s-o ia naiba cine-o mai cumpara-o, mi-a zapacit toate papilele gustative si singurul lucru care mi l-a redus a fost respectul de sine, in rest mi-a umflat fiecare celula. Dar acum sunt pe drumul cel bun. Vreau sa ajung sa plesneasca oglinda de cata sanatate se reflecta in ea. Dar pentru asta trebuie sa descopar ce inseamna cumpatare. Oh, Doamne, cat de cutra eram cu toti idiotii care isi numarau crevetii din farfurie sau tigarile din pachet. Si-am ajuns sa cred ca de fapt ei erau desteptii iar eu idioata. Dar de-acum incepe o noua era. Am teasta plina de optimism.
Sunday, October 10, 2010
Tradu "cumpatare"
Dar am un singur regret : ca nu stiu cate calorii mananc la restaurant…Insa voi incerca sa am abdomenul complet plat cand voi vizita un restaurant, just in case…Ah si mor de pofta unor calamari facuti la jar, stropiti cu lamaie si asezonati cu capere si masline negre!
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Exista si sala de fitness. :)
ReplyDelete@Sergiu - exista desigur! In acelasi timp exista si aerobic, si salsa si dans si sirtaki...In ce ma priveste daca ajung sa "joc" un sirtaki 4 randuri consecutive, insemna ca-s tare si inseamna c-am dat jos toata masa grasa de prisos. :))
ReplyDeleteFelicitari si iti tinem pumnii in continuare! Ai grija insa, la Montreal bate uneori vantul f tare. Exista solutia pietrelor in buzunare, in caz ca... Glumim, dar cu toata stima ;)
ReplyDeleteAm ras in hohote, pana la lacrimi. Doamna aveti un umor iesit din ordinar. Respectele mele. - George
ReplyDelete@Amelia&Mihai - nu exista nici un risc sa ma descompun intr-atat. :))
ReplyDelete@George - multumesc frumos. :)
Tin si eu pumnii! Stiu ca nu e usor... Ce frumos ai spus, ce plastic suna ,,sa-ti regasesti oasele,,
ReplyDeleteMi-e dor si mie de asta.
Te admir pentru demersul tau si-ti doresc cumpatare, dar cu bucurie de viata si de mancare- poftele tale cu calamari si lamaie sunt sanatoase.Eu am venit cu aceeasi greutate din vacanta mea recenta in Spania, unde am mancat zilnic din bufete asortate cu fructe de mare, peste si fructe delicioase, lubenita, nectarine :-) Si crede-ma si eu sunt pe acelasi drum ca tine al re-,,definirii,, (corporale, spirituale), dar merg tare incet...
@corina - eu cred ca ne trebuie vointa. Deja ma simt mai bine in pielea mea. :))
ReplyDeleteNu incetezi sa fii un minunat exemplu si pentru mine!... Bravo, bravo! :)
ReplyDelete@acuarele - si eu ma bucur ca din cand in cand mai pot fi exemplu bun. :)) Pupici.
ReplyDeleteTerapeuta mea zice asa "Se poate atat cat se poate"... Fiindca si eu ma biciuiesc sa dau jos cele 12 kg puse dupa intarcarea piticelului (deci nici aici nu mai am scuze, are deja 2 ani si 3 luni), insa nu ma pot abtine de la dulciuri, fir-ar sa fie! Acu' vreo 5 ani, am slabit lejer si superb 12 kg cu Weight Watchers - singurul sistem care functioneaza pt. mine si asta fiindca nu e o dieta - iti numeri punctele, bagi legume si fructe la greu si apoi poti scapa la inghetata in weekend ;-)
ReplyDeleteDar acu' sunt infipta in deprimare pana la nari si nu mai am pic de energie sau putere ca sa ma ocup de mine, sa-mi redescopar si eu oasele!
Imi place mult cum si ce scrii, bafta cu regasirea de sine! Suntem pe un drum comun, dar unii mai in fata, altii mai in spate, unii mai alergand, altii schiopatand, unii cu cate un baston, altii cu carje etc. Important e ca directia e buna ;-)
@Feli - bine-ai venit! Sa ne luam de mana si sa alergam impreuna pana cand ne putem numara coastele cu degetele lungi si cu inelele alunecand de pe ele. :))Sa stii ca mi-ai dat idei cu dieta WW. Tre' sa aprofundez. :) Ah si era sa uit. Nu sunt de acord cu terapeuta aia. Nu e gandire de invingator, e mai degraba de delasator. :) Eu zic ca mereu se poate un pic mai mult decat credeam ca se poate.;) Adica, cand crezi c-ai atins limita, mai fa un pas. ;)
ReplyDeleteBuna fetelor,
ReplyDeleteCred ca un cuvant potrivit ar fi ''resemnare''. Nici mie nu-mi place. Si eu sunt de genul ''inca un pic mai mult'' :)
Dar vin si eu la alergat.
Si nu-mi plac dietele, dar imi plac reconsiderarile si schimbarile de stil de viata. :)
Toate bune si cumpatare usoara. :)
@cuivre - Pai hai sa alergam, macar ne imbarbatam virtual! :) nici eu nu suport diete si regimuri, dar trebuia sa-mi impun un control, ca altfel o luam rau pe aratura :)Nu mai sunt nici la 20j de ani cand ardeam caloriile ca o soba lemnele iarna. :)
ReplyDeleteScrierile tale sunt foarte tonice. E suficient sa citesc aici si sa ma incarc de energie pozitiva sa am chef de alergat in parc si chiar sa renunt la eugenii. Te admir mult. Crina.
ReplyDelete@Crina - ma bucur ca randurile mele te energizeaza pozitiv :) Si zici ca-ti plac eugeniile? Ce pofta mi-ai facut! Cred c-o sa ma scap la una azi! ;)
ReplyDeleteAm plecat din Montreal in state acum 11 ani, copiii erau mici iar noi eram mai tinerei. Am revenit dupa... nu chiar 20 de ani dar 7/8 ani
ReplyDeleteiar lucrurile erau mult schimbate, mult mai multa pupulatie si trafic ingrozitor in downtown dar orasul in sine foarte foarte frumos. Am petrecut momente minunate cu prieteni minunati in cei 5 ani cit am stat acolo, citind un pic din blogul tau m-am trezit un pic noastalgic si sentimental probabil dupa timpul trecut cind mergeam cu copiii la "cabane aux sucre" sau la -25 la piscina...Dar pot sa-ti vind doua ponturi de supravietuire, mai mult pentru sotul tau dar poate si pentru tine, unul este Les Habs iar celalalt este... Viande fumee (smoked meat sandwich), am colegi care au fost in delegatie in Mtl si care m-au sunat sa-mi spuna ca au avut smoked meat la micul dejun, la prinz si la cina..Eu cind am fost inapoi am mincat doar asta, aici nu gasesti nimic asemanator, doar in New York in rest nu se compara. Ah da, si un autor montrealez Mordecai Richler si bineinteles Margaret Atwood caci iernile sint lungi si se intuneca devreme. Iti doresc toate cele bune si o viata implinita...
Ne-am lasat si noi de fumat dupa 30 de ani si pot doar sa-ti spun ca e tot mai usor cu fiecare luna care trece.
Adrian
@Adrian - Mercic de ponturi. De viande fumee nu sunt straina. :) (taiata asa fasiute subtiri si puse una peste alta intr-un sandwich :)), ca buna mai e! )Unde in State esti acum? Apropo de tigari, un singur cuvant am in cap ca sa cuprind toata senzatia de fara tigari: libertate. Asta e. Suntem liberi. Numai cine fumeaza (sau s-a lasat) intelege ce vreau sa spun :)
ReplyDeleteCand o sa mananc astazi mancarea de varza o sa ma gandesc la tine, promit! :D
ReplyDeleteDe alergat, insa, nu ma apuc nici macar de dragul tau. Poate te apuci tu de inot: in apa te simti oricum mai usoara, ai si ocazia sa probezi fantasmaticele costume de baie XS ;)...
Oricum, inainte sa incep sa slabesc, unul dintre colegi m-a auzit plangandu-ma ca-s grasa si nu mai merge sa port fuste scurte. Si mi-a propus sa fac o incercare, promitandu-mi ca nu o sa remarce nimeni suncile, celulita, rotunjimile excesive... Nu pot sa zic decat atat: avea dreptate! Asa ca... eu astept poze inainte si dupa cura ta, sa vad ce si cum!!!
@Ananda - bine ai venit! :) Eu chiar imi propusesem sa ma lansez la apa, ca sa ma modelez uniform. Cred ca nu-i departe ziua. :)Aaaa, daca-i pe remarcat grasimuta, nu nu, exact cum zici, nu observa nimeni nimic, decat eu cand incerc sa imbrac my vintage clothes. :))
ReplyDelete:) reteta rapida :
ReplyDeletetunde-te scurt, scoate plombele, apendicul, amigdalele, unghii scurte si fara oja...si arunca cantarul din baie :)
@Windy - da de ce sa ma schimonosesc asa? :) M-ajuta la slabit? :-O
ReplyDeleteNeatza,
ReplyDelete:)
Vad ca repede ai invatat ce inseamna cumpatarea. Vreau sa spun ca esti tare cumpartata cand tre sa scrii pe blog inca ''ceva''. :)
Deci, nu am venit sa te critic (cumpatarea e o calitate), am venit sa-ti sharuiesc un link cu un blog care imi place f mult. Tipa asta a reusit sa slabeasca cu WW si imi place f mult cum si ce scrie.
http://msbitchcakes.blogspot.com/
Pana-n coada e o chestie de gusturi...
Weekend placut sa ai!
@cuivre- multumesc frumos. Cum prind ocazia o sa rasfoiesc si eu blogul ala. Stau cam prost cu timpul liber, asa se explica si cumpatarea in ce priveste frecventa postarii. :) Un weekend minunat si tie!
ReplyDelete