Sunday, September 19, 2010

Distractiile din insule

N-am intentia sa vorbesc despre insulele din Pacific, ci despre doua insule care sunt la o aruncatura de bat de Montreal, in fluviul Saint Laurent. Am vorbit déjà de una, insa acum ma gandesc sa trec in revista doua insule care fac deliciul tuturor cat e vara de lunga. E vorba de Insula Sainte Hélène si Insula Notre-Dame care impreuna alcatuiesc faimosul Parc Jean Drapeau. Pentru cine cauta un loc de evadare din aglomeratia orasului sau din plictisul si cotidianul unei saptamani de munca, Parcul Jean Drapeau ofera o panoplie diversa de atractii si oricat de ciufut ai fi, n-ai cum sa nu gasesti acolo si ceva care sa te incante à merveille.

Dar sa le iau una cate una, ca-i mai simplu’n povestire.

Insula Sainte Hélène

Pe vremuri indepartate de tot insula asta apartinea unei familii (presupun ca extrem de bogate), Le Moyne. Prin 1870 a devenit propietatea guvernului federal iar de atunci si pana acum tot parc public a fost. Cu anii, insula s-a transformat dintr-o bucata de pamant salbatica cu stufaris si pomi crescuti peste tot, intr-o insula cu aspect perfect organizat.

De altfel, aici s-a tinut Expozitia universala din 1967. Unul din vestigiile acelei expozitii mai dainuie si acum si gazduieste asa-numita « Biosphère ».

foto: insidexino.net

Constructia sa sferica este de fapt pavilionul Statelor Unite de la Expo67. Acum s-a transformat intr-un muzeu al mediului, mai popular un muzeu al apei.

Tot aici se afla ca punct de pelerinaj si Muzeul Stewart, care e de fapt o fortareata construita pe la inceputul anilor 1800 cu scopul de a proteja Canada de un eventual atac al Statelor Unite. Bref, aici e vorba de istorie, field in care stralucesc printr-o ignoranta abisala, deci voi trece mai departe.

Cui ii place inotul, gaseste aici si un complex aquatic care cuprinde trei piscine exterioare pentru toate varstele. Si cand te-ai saturat de stat in apa, poti iesi la plaja pe uscat…

Daca ai nevoie de senzatii tari si vrei sa-ti mentii adrenaliza la cote sus atunci cel mai bun popas e sa-l faci la frumuselul parc de distractii, LaRonde. Cand iti propui o iesire aici, atunci e bine s-o incepi de dimineata si daca se poate pe stomacul gol. Sunt vreo 40 de manejuri dintre care 12 iti confera senzatii puternice (vezi extrem de puternice p’alocuri), alte vreo 8 - senzatii moderate (la care daca stai prost cu inima, le clasezi tot la senzatii tari), iar restul sunt pentru intreaga familie, (in sensul ca au acces si cei mici), si vreo 3 sunt dintre cele care-ti ofera vederi panoramice (adica te plimba mai incet ca s’apuci sa savurezi pe’ndelete privelistea ce ti se deschide la picioare). Si daca rezisti pana la inchidere, toata vitejia de care ai dat dovada iti este rasplatita de festivalul international de artificii. O splendoare-n culori.

Insula Notre Dame

Aceasta este o insula artificiala, creata de mana omului, cu ocazia Expozitiei din 67. Se zice c-au fost folosite cam 15 milioane de tone de piatra excavata de la constructia metroului.

Nu pot sa vorbesc de insula asta fara s-amintesc de Cazino de Montreal. O cladire frumoasa, cu un design deosebit in felul ei, este alcatuita de fapt din 3 corpuri distincte: doua dintre ele reprezinta Pavilionul Frantei si Quebecului la Expo ’67 iar al 3-lea a fost anexat mai tarziu. Acum…un cazino e un cazino oriunde in lume.

foto: flickriver.com

Majoritatea acolo sunt gambleri turisti, localnici si foarte multi pensionari care-si omoara timpul la aparate de 25 centi. Un loc incarcat de bucurii pentru unii dar si de mari tristeti si depresii pentru altii. Au fost mediatizate cateva sinucideri acolo… Bine e sa mergi pentru fun si nu cand esti calat sa castigi marele jackpot.

Daca insa ai jucat si ultimul cent, atunci nu-ti mai ramane decat s-o rupi la fuga pe circuitul de Formula Unu - Gilles Villeneuve, care se gaseste tot aici, á proximité. Cand nu sunt curse de masini, acesta ramane deschis pentru amatorii de bicicleta, patine si jogging.

Daca tot ce vrei este doar sa te bronzezi si sa te balacesti, atunci plaja cu nisip de la malul fluviului ar fi cea mai indicata. Te arunci direct in rau, fara teama, desigur, pentru ca esti supravegheat din toate unghiurile, iar trecerea la apa adanca e cat se poate de lina. Asta ar fi o oaza unde te simti ca la mare, numai ca n-ai valuri si briza.

Comun celor doua insule este bineinteles verdeata, pomii, florile si tot felul de spectacolele si festivaluri care se tin toata vara. Anul asta am fost si eu la cateva: Eurofest (Romania), Festivalul international de merengue, de musica latina si nu puteam lipsii de la festivalul grecesc. Cam asta ar fi pe insule…

Monday, September 13, 2010

O plimbare in subteran

foto: montreal.streetviewtours.com

Ah, nu, nu ma bag in nici o mina, daca asta v-a sugerat titlul la prima citire. N-as intra in nici o mina nici daca m-ar plati cineva, mai ales dupa ce in fiecare zi vad la tv franturi din viata minerilor chilieni care-s blocati acolo si asteapta cu lunile sa-i traga afara…Saracii…Am auzit ca nu se poate face nimic mai devreme de Craciun…

Nu, eu vroiam sa povestesc putintel de marele nostru oras subteran, al celor din Montreal. Nici nu stiu cum de nu l-am amintit pana acum! Probabil pentru ca-i ascuns in adancuri…Am aflat chiar, ca-i cel mai mare complex subteran din lume. Se afla in (sau mai bine spus sub) Downtown si cuprinde 30km de tuneluri pe o suprafata de 12km patrati. Din 2004 apare in cartile si hartile turistice sub numele de RÉSO (de la reseau, retea in franceza).

Ei bine, nu e chiar un oras. Il numim asa mai mult generic. E mai degraba o retea de tunele subterane, frumos aranjate, prin care te plimbi si in care gasesti tot felul de buticuri, mall-uri, restaurante, banci, posta, cinematografuri etc…Se poate accesa prin 12 statii de metrou, 2 statii de tren (care deserveste suburbiile Montrealului) cat si 120 de puncte de acces din exterior. La randul lor, aceste tunele si pasaje sunt interconectate la diverse centre mari comerciale, la unele hotele si la anumite blocuri turn, asa zisele centre de afaceri. Nici macar nu-ti trece prin cap ce retea vasta si eleborata se afla sub picioarele tale cand te plimbi prin centru!

N-am studiat profund istoria acestui orasel, insa am convingerea ca la baza formarii lui a stat disperarea. Disperarea edililor ca pe timpul iernilor lungi si foarte grele oamenii preferau sa zaca la caldurica in confortul casei, decat sa iasa si sa consume. Cum iarna e lunga rau p’aici, comertul nu facea decat sa sufere. Atunci, zic ei, ce bine-ar fi sa avem un orasel in pamant, ferit de intemperiile naturii unde tot omu’ cu mic cu mare iese la cumparaturi si la plimbat, chiar si iarna! Zis si facut! Si ca tot am adus vorba de shopping, se gasesc aici faimoasele: The Eaton Centre, Cours Mont Royal, Complex Les Ailes, Place Montreal Trust si Place Ville Marie.

foto: panoramio.com
Cum dadeam de inteles mai sus, este foarte frecventat pe timpul iernii. O placere sa faci cumparaturi, sa te plimbi din magazin in magazin, sa mai iei o gustarica, un cico si asta cand afara te sufla vantul la -25C! Dar si vara e e la fel de placut, avand in vedere ca-i racorica si nici pomeneala de factor humidex (cine nu stie despre ce vorbesc, sa intre intr-o sera).

Practic orasul subteran este un excellent loc in care sa te fofilezi de vreme, oricare ar fi, un loc unde sa practici window shopping sau chiar shopping (fara window), fiecare dupa posibilitati.

Tuesday, September 7, 2010

Organizare


….Cam asta e cuvantul cheie al acestor vremuri. Poate c-am ramas oarecum tintuita in ultima postare, si la propriu si la figurat. Unele din lucrurile din acea lista le-am terminat si altele le-au luat locul, altele au ramas vorbe scrise, dar cu o mare dorinta de indeplinire (in cincinalul asta), iar altele nici macar n-au fost mentionate, dar au fost indeplinite.

La meniul zilei avem si ordine in simbioza cu organizare. Ordine in dulapuri, rafturi, biblioteca, etajere, debarale, carti, ceaiuri, prosoape si viata. Poate pentru ca n-am stralucit niciodata la capitolul asta, de data asta, une fois pour toutes, m-am intrecut pe mine.

Si tot in acest periplu am sa incadrez si lectura. Am tot auzind vorbind de cititul ca terapie, insa, mai putin sau deloc, am auzit vorbindu-se de citit ca ordine in sine. Ei bine, am simtit nevoia sa reiau anumite lecturi, sa le devorez pe nerasuflate pagina cu pagina, asa cum ai bea un pahar cu bere rece intr-o zi torida. Cand le-am citit prima oara eram intr-o cu totul alta etapa a vietii, acum, zic eu, am atins un prag, si-mi place sa cred ca odata cu anii adunati am adaugat in desaga si ceva intelepciune. M-am rasfatat cat de mult am putut cu lectura, si cu noi si cu vechi si cu stiute si cu nestiute…Si ce bine-a mai fost! E ca si cum I have decanted myself!

Cat despre vreme, chiar daca dimineata e racoare, nutresc speranta unei veri lungi si frumoase si a unui inceput de toamna cat mai tarziu...desi e septembrie...hm...
Related Posts with Thumbnails