Saturday, September 26, 2009

Surogat de viata

Acum 3 nopti m-a plesnit ideea asta, cum c-as trai un surogat de viata. Si de-atunci imi macin meningele mai rau ca o rasnita de cafea. Ei bine, acum 3 seri-nopti m-am surprins dupa vreo 2 ore de net ca de fapt nu citeam nimic, nici nu blogaiam, nici presa, nici cancanuri, nimic de genul asta, insa eu pierdusem (sau castigasem, nu mai sunt atat de sigura acum…) 2 ore pe net uitandu-ma la flori, gradini paradisiatice si pajisti mirifice (mai mult si mai mult la climbing roses, to be honest). Pentru cine nu intelege, mai pe sleau: ma holbam la trandafiri cataratori pe porti, garduri si ziduri.


Traiam cu ochii deschisi cea mai incredibila stare de hipnoza in care poti sa te afunzi. Am inceput cu florile de camp, clopotei si toporasi, am continuat colindul lin printre leandrii imensi si colorati, nu stiu cum naiba tot butonand in extaz am nimerit si intr-un Ylang-Ylang, de parca-i simteam si mirosul, ca in final sa ma las prada abandonului pe trandafirii astia cataratori, care mi-au pus capac, sau mi-au deschis mintile la un noian de intrebari, in cazul meu, retorice.


Mah, ca si cum nu era suficient ca ma benoclez la minunatie de flori, care, decand cu somnul agitat ce-l am, nici macar in vis nu le mai vad, o alta chestie m-a tulburat profund. Soarele. Cum naiba toata planeta s-a gasit sa faca poze la flori exact cand soarele straluceste mai generos pe cer? Ca sa mor eu de ciuda acum! De ce nu fac poze la flori cand da cu ploaie, eventual torentiala? Anyway, intr-un final m-am trezit din inertia apocaliptica in care intrasem, insa mi-a ramas asa un gust ca de pelin (sa nu zic amar). Pe scurt, eu am realizat ca vara asta n-am VAZUT flori. Adica le-am vazut, dar de departe, din masina, pironita 2-3 secunde la vreun semafor… insa nu le-am simtit, nu le-am mirosit, nu le-am pipait…Si vorbesc aici de florile care cresc in pamant, nu de cele care le cumparam frumos impachetate de la florarie. Alea le am mereu in casa. Uite asa mi-am dat eu seama ca anotimpurile (vara – iarna) isi deapana apanajul floral fara ca macar sa realizez ca de ex s-a dus vremea petuniilor (degeaba le mai caut ca disperata prin gradini) si ca maine-poimaine se trec si crizantemele, iar decand cu revelatiile astea am luat seama mai bine la ce-i p’afara prin copaci (ca flori ioc) si-am constatat ca frunzele sunt déjà ba galbene, ba rosii.


Si ma bucur c-am putut sa observ macar asta, pentru ca ma voi scula intr-o dimineata si nu voi mai vedea nici urma de frunze in pomi.

Si de cand cu toata tevatura asta iscata de trandafirii astia, pe langa multe revelatii ce le-am avut ma mai roade o intrebare.

- voi cand v-ati intepat ultima data incercand sa rupeti un trandafir? (vreau sa precizez : trandafir adevarat salbatic si natural, nu surogat fara ghimpi cu tulpina lunga si dreapta fara imperfectiuni pe care-l gasim in florarii).

Friday, September 18, 2009

Conspiratia reciclarii

Va spun sincer, cu cat reciclez mai mult, cu atat devin mai paranoia si-am senzatia ca o intreaga conspiratie se tese-n jurul meu, asa ca o panza de paianjen…Lumea civilizata de-aici m-a asaltat cu tot felul de sloganuri si campanii publicitare despre cum se recicleaza corect si eficient. Ca un bun, docil si respectos cetatean ce sunt, m-am pliat pe cat am putut (omeneste vorbiind) in favoarea reciclarii. Totul e foarte bine pus la punct, exact ca intr-o conspiratie. In basement am trei containere diferite cu poze si desene pe ele (sa nu cumva sa confunzi ceva) : sticle, hartii, plastic. Edilii orasului ne-au pus pe usi cate un afis in care ne aduc la cunostinta sa spalam bidoanele de ulei inainte de a le recicla la plastice…(No comment !!! ) Le triez cu grija inca din casa la fel: 3 pungi ecologice ptr fiecare sortiment, mai putin cele de ulei care le arunc la gunoiul comun (sic). Mai aveam si-un borcanel pentru baterii…cutiile goale de vopsea aveam grija sa le duc la un centru special construit de primarie ptr depozitarea lor. De cand am fost asaltati de sacosele ecologice, am in casa vreo 50 (mai mici, mai mari, dreptunghiulare, patrate, de vinuri, colorate, pictate cu rombulete, floricele si fluturasi. Am o gama atat de mare de modele si culori ca acum cand plec la piata mi le asortez la poseta si la pantofi. Uneori e o oboseala inutila, sa ma ambalez pe care s-o port azi, intrucat in fata magazinului le uit in masina. Exista si pentru uituci afise : « Don’t forget your Eco bag » sau « N'oubliez pas d'apporter vos sacs » .
Too late, de intors la masina nu se mai intoarce nimeni, lenenea invinge simtul civic…dar mi se intampla din ce in ce mai rar sa-l uit, déjà il consider un accesoriu, asa ca poseta sau margelele (slava Domnului ca n-am ajuns inca sa mi-l atarn si p’asta de gat…desi dupa cum evolueaza lucrurile in sfera asta…nu-s departe!) Mah, acum sincer, povestea asta cu sacii ecologici mie imi place pentru ca-mi aminteste de vremea copilariei, cand mergeam in piata cu sacosele de rachita, scuzati, rafie vroiam sa spun…pot spune c-am evoluat frumos de-atunci). Trec in revista alte aspecte ale protectiei mediului inconjurator. Folosirea detergentilor bio. Ei bine, aici inca nu m-a castigat nici o companie de partea ei. Dupa ce-am vazut pe bluzele si sosetele tribului meu ca n-au nici un efect de curatare / albire am renuntat definitiv la detergentul bio. Astept noi inventii! Ma aburesc astia la TV din 3 in 5 reclame isi mai amintesc si mai baga una cum ca-i bine si sanatos sa cureti murdaria din casa cu bicarbonat de sodiu, si asta tot in folosul planetei. Mi-am cumparat o cutie si-am purces la treaba. In afara de a transpira abundent si de a fi in pragul unei pareze de mana de atata frecat n-am obtinut nimic. Bref, nu stiu cum naiba, dar cand vine vorba de produse de curatat bio, nu ma pot atasa de ele nici daca mi le da cineva gratis. Mai zilele trecute rasfoiam pe wc-u o revista art-deco baie si bucatarie. Imi pica ochii pe-o reclama mare si colorata strident. Era vorba de WC-uri, ultima tehnologie, ultimul racnet, ultima inventie : consum extrem de redus de apa + un sistem (ma scuzati, n-am inteles exact termenii utilizati) care facea « en sort » ca nu puteai sa tragi apa decat dupa un anume interval de timp, destul de luuung! (ei considerau asta un sistem de protectie) De parca ar exista oameni care si-au facut un hobby din a trage apa la WC-u !!! Sa n-aduc pe tapet momentele dupa care-ai mancat prune si-ai baut lapte… Inutil sa-mi imaginez!

Nu stiu altii cum sunt, insa eu cand cobor in basement, cocosata cu cele 3 sacose (plastic, sticle si hartie) si cand defilez pe strada cu sacoselele mele re-utilizabile si colorate imi creste adrenalina-n mine si ma simt coplesita de-atata civism ce mi-a intrat in creier. Conspiratia si-a facut datoria, m-a educat.

Friday, September 11, 2009

Vara

A venit vara, de doua saptamani. Afara e soare, cald si bine. Vantul nu bate si ploaie nu pica din cer. Drept urmare, it’s time to get a life. Imi justific pana de idei si absenta pe motiv meteorologic de mare bucurie. Pour la même raison am abandonat si ideea de masa.


Cui naiba ii mai pasa? Cand acum te contopesti cu iarba si natura si cand iti sade mai bine la un picnic decat intre patru pereti? Afara, pescarusii isi dau concurs de cantat, bucurandu-mi diminetile cu glasciorul lor pitigaiat si certaret.


Veveritele zburda din sosea in pom si din pom pe terasa, muscatele au inflorit runda a doua…De bucurie am spalat si masina si mi-am cumparat si vreo cateva bluzite de vara si era sa uit, si doua gentute (tot de vara), ca deh, daca tot a venit, sa ma primenesc cum se cuvine…


Si pentru ca tot sunt intr-o stare zen, am « urcat » din nou pe Mont Royal sa admir, intr-un soare mai mult decat generos, minunea de oras in care traiesc.


Cam asta vroiam sa va spun, si-mi iau talpasita rapid ca afara-i inca soare si-mi trag frumusel un sezlong cu o carte buna in mana dreapta si un whisky in stanga…


La vie est belle, zau!

Related Posts with Thumbnails