In asteptarea primaverii

Mi-am pierdut pe drum frecventa cu care incepusem sa scriu p’aici. Imi propusesem at least sa tin aproape de patru posturi pe luna, unul pe weekend. Dupa aia mi-am zis, mda…poate n-am multe de spus chiar in fiecare saptamana, atunci o data pe luna, iar in the end n-a tinut nici asta. Si nu ca n-as avea ce povestii, dar tocmai asta e buba, ca se petrec atatea, iar cand ar trebui sa le astern frumos in fraze, atunci nu e timp.
Bref cam asta am ca scuza. Ar mai fi si faptul ca frigul de afara si iarna nesfarsita mi-au inghetat pana si ultimele zvacniri de socializare.

Astept primavara sa-mi topeasca sultana de gheata. Mai astept primavara sa ma droghez cu vitamina D si sa-mi treaca toate winter blues.



Intre timp ma pregatesc pentru lungile si frumoasele seri de primavara si-mi tes iarna circle jacket iar la vara poate incerc un hanorac.
PS. Pentru cine e interesat, pattern-ul de la circle jacket e aici.

Blues, India si palarii

Aseara am fost si l-am vazut intr-un concert pe cel ce ma urmareste musical de ceva vreme. Pe Harry Manx. Este extraordinar cum imbina bluesul cu inflexiuni indiene. Muzica lui e trista, asa cum cred c-a fost si viata lui, asa cum e si vorba lui pana si glumele lui ascund o mare durere in spatele primului impuls ce te face sa zambesti. Cineva care a fost 9 ani de zile un busker in mod cert nu poate sa fi avut o viata usoara. Si cineva care se simte implinit pe toate fronturile in mod sigur nu alege sa traiasca in India pentru 12 ani. Aceia cauta altceva. Sunt convina, ascultandu-i muzica si compozitiile, ca el a gasit ce cauta…Toate piesele lui au un rafinament aparte.

Lately traversez o criza existentiala. Cu alte cuvinte imi traiesc disperarea timpului pierdut ireversibil. Vreau sa fac atatea si n-am timp sau energie, sau resurse. ..Si e iarna, frig, gri, zapada, cenusiu iar cand sa dorm, crosetez caciuli.

Probabil ca-mi lipseste o doaga. Asta e un fel de « tara arde si baba se piaptana ». Si uite asa defulez eu in caciuli si palarii!

Hai ca mai revin cand ma traverseaza o perioada zen si cand pot spune linistita « I hold no grudge »…

Granny squares afghan – 2

Cum spuneam, seara ma deconectez crosetand, mai nou. A doua paturica e gata. N-am mai fost manata de entuziasmul primei, si ca atare, cam de asta iarna lucrez la ea… In cap am setat-o déjà pe a 3-a.

Nu stiu cand ma voi apuca de ea pentru ca ma bate gandul sa incerc sa fac un fel de sal / pelerina / vesta lunga. Nu stiu inca ce anume exact. Ceva care sa-l arunci usor pe tine in serile de vara cand stai pe terasa la un taifas cu o sangria in fata. As vrea ceva care sa mearga la fel de bine si la blugi, si la o fusta vaporoasa si in acelasi timp sa nu se lucreze greu. Dupa paturile astea nu cred ca mai am rabdarea necesara sa ma lansez in modele complicate care cer destul de multa atentie si indemanare. Inca studiez problema. Si pentru ca in ultimele zile, am tras tare, ca pe ultima suta de metri, sa termin o data, am avut si timp mai mult sa gandesc.

Adica crosetez si gandesc. Si asta ma bucura peste masura pentru ca orice alta activitate as desfasura, n-am cum sa-mi las mintea libera sa zburde din gand in gand. Deci, extrapoland, crosetand devin mai ganditoare – inteleapta – filozoafa. Sunt convinsa ca Schopenhauer n-a incercat varianta mea. Poate daca experimenta crosetatul acum ar fi dat omenirii mult mai multe idei filozofale.

Granny square afghan

Asta e! Iata deci cu ce m-am ocupat eu in ultimul timp (printre altele). Si deabia mi s-a deschis apetitul pentru asa ceva.
M-am lasat de fumat (am cateva luni) si m-am apucat de crosetat si nu orice, numai granny afghan. M-am lasat de-o dependenta ca sa dau in alta. Nu de alta, dar daca studiati problema intens, cand te apuca patratelele astea, pai, nu le mai lasi ! si asta v-o zic din experienta. Gheme multe sa ai, multicolore, imaginatie si timp (eh, da, aici am o problema !). Sunt pregatita déjà pentru runda 2. Cu totul alte culori…Cam asta e. Sunt o fire addictive. Adica daca nu sunt tigarile, trebuia sa fie altceva… Cand m-am lasat de fumat am crezut ca mi se naruie toata lumea mea, cu tot cu universul. N-a fost asa. Si cum, it’s important to have a plan B, especially when there’s no plan A, m-am apucat sa-mi fauresc unul. Si in final mi-am crosetat o paturica.

Pentru toti cei care, nu ma cred, am o vorba sa va spun, eu nu mai fumez in veci si de bucurie imi voi croseta 5 paturi.