Pe mine viata m-a invatat ca America si-o face fiecare acolo unde traieste!
Extrapoland ideea, disperarea m-a impins sa-mi creez campul meu de margarete. Numai ca nu le simt parfumul, dar pot rezolva asta cu un spray…Sunt fake, eu stiu bine, dar iluzia ce mi-o doresc e mai puernica decat realitatea. In lipsa campului adevarat ma consolez si–mi spun ca pana la urma viata e compusa din mici bucati de surogate.
Nu stiu altii cum sunt, dar eu urasc tot ce nu-i viu si real. Urasc florile de plastic la fel de mult cum urasc tapeturile cu paduri si cascade si deasemenea urasc si ma dezgusta la maximul tolerantei sa vad pomi de plastic in ghivece. Si cu toate astea, stau si-mi spun ca toate fake-urile astea n-au aparut din zenit. Lumea le-a cautat, si le-a dorit imprejur…Cand visele frumoase au fost prea departe sa poata fi atinse atunci ne-am creat iluzii si cand nici iluziile nu ne-au mai hranit foamea de vise, atunci ne-am creat surogate. Omul a fost atat de abil sa creeze impresii ale lumii reale…
Am creat flori, pomi, pasari, ciripit de pasari, cascade, fantanele arteziene, susuri de rau pana chiar si sexul cu papusi sau dildo. Placerea poate fi reala sau mimata…Un singur lucru a ramas sincer si real: iubirea. In anii astia traiti am invatat si-am acceptat ca nu le poti avea pe toate, dar viata iti da marea sansa sa poti alege si decide. Si daca cineva ma poate contrazice atunci s-o faca, insa sa alegi e mai greu decat atunci cand ti se impune. Remuscarile si regretele care le ai cand ai facut o alegere proasta sunt mai dureroase decat orice altceva… Booon, n-am vrut sa fiu atat de pesimista, dar se pare ca ma zbat intre niste surogate de viata frumos etalate si niste realitati care mi le doresc desi nu sunt atat de senine. Alegerea se vrea a fi atat de grea…
Si atunci mi-am creat campul meu de margarete…chiar si fals asa cum e, e o dulce alinare….
