La cumpana dintre ani

Iata c-am ajuns si-aici. Un an se incheie, altul incepe. Oamenii privesc in viitor cu speranta si cu incredere. Si eu privesc la fel, in cea mai mare parte…Insa acum privesc spre trecut, spre trecutul indepartat. Spre trecutul pe care nu l-am trait si pe care n-am cum sa mi-l amintesc. Si cu toate astea mi-l pot imagina…gratie cartilor si muzeelor. Tocmai am vizitat un astfel de muzeu. E in aer liber si e viu. Acum in plin sezon de sarbatori e plin de lumini, mii, zeci de mii, toate culorile. E vorba de Upper Canada Village. E a doua oara cand il vizitez. De data asta a fost special pentru festivalul de lumini. Nu regret c-am mers pana acolo, nu-mi pare rau nici c-am strabatut ulitele satului pe un frig de crapau si pietrele, noroc ca din casa in casa puteam intra si puteam sa ne reconfortam cu o ciocolata calda eventual. Pe scurt e vorba de un satuc care conserva atmosfera anilor 1860. Pe timpul verii este animat exact cum ar fi fost in anii aceia. Oamenii sunt imbracati ca pe vremuri, au aceleasi indeletniciri.

Exista o bisericuta, un fierar, brutar, cizmar, croitor, asa zisul magazin satesc, casa doctorului, scoala, posta, branzar etc. Casele pastreaza acelasi iz de acum 2 secole. Impresionat este ca poti vizita fiecare casa si poti asista la fiecare indeletnicire specifica. Exista pana cand si-un atelier de facut maturi! In casa brutarului mereu cuptorul e plin de paine, iar mirosul, ei bine, mirosul e mirobolant… Vreau sa atrag atentia inca o data. Acesta e un muzeu. Nu e un satuc real in care traiesc oameni in zilele noastre. Lumea acolo joaca teatru, insa joaca atat de bine, si totul da senzatia de autentic, incepand de la case (astea chiar sunt) si continuand cu locatarii satului cu imbracamintea lor de epoca si cu ocupatiile lor care si le desfasoara sub ochii tuturor. Ah, si uitam sa va spun unde-am poposit si-am cascat ochii cel mai mult! In magazinul satesc. Deh, asta cu magazinele mi se trage din epoca de azi, meteahna grea! Si cum spuneam, interesant de vazut acolo era raionul de pomezi facatoare de bine. Cate ciudatenii: ierburi, alifii, prafuri, ceaiuri…si alte minuni cu care se tratau pe vremea aceea. Si toate puse asa in sticlute mititele cu dop. Cu putina imaginatie puteam spune ca eram intr-un laborator medieval de chimie.

Iarna nu mai este atat de animat, insa in contra balanta sunt luminitele de care vorbeam mai sus. Un adevarat festival. Si daca in inchipuirile mele incercam sa-mi imaginez un peisaj feeric de iarna, ei bine, acel peisaj este aici, la Upper Canada Village. Prima senzatie iti taie rasuflarea si cu cat intri mai adanc in peisaj cu atat patrunzi mai mult intr-o lume de basm.
It's worth the trip. Chiar si numai pentru doua ore, merita sa te teleportezi un secol –doua in trecut.
La multi multi ani in viitor!!!! Meilleurs Voeux 2010! Happy New Year 2010!!!!

Sursa foto: attractionsontario.ca, fencibles.ca

Craciun Fericit

Mai e un pic si Mos Craciun ne bate-n geam, sau aterizeaza direct pe hornul casei, sau apare’n pragul usii, depinde de imprejurari… El vine sigur in fiecare an, chiar daca e recesiune si chiar daca n-are tolba atat de umflata ca in alti ani.

De venit vine si lasa fiecaruia cate un mic cadou, chiar daca nu-l primesti invelit in hartie poleita…Mos Craciun imparte caldura si pace-n suflet….si multe cadouri, daca n-a cazut Bursa…

Eu le urez tututror celor ce ma citesc sa aiba parte de un Mos Craciun care nu depinde de indicele bursier, Craciun fericit si sarbatori pline de magie. Si va mai doresc sa traiti un mic miracol.

Si nu in ultimul rand, nu uitati ca "there’s nothing sadder in the world than to awake Christmas morning and not be a child". (spunea - Erna Bombeck)

Granny square afghan

Asta e! Iata deci cu ce m-am ocupat eu in ultimul timp (printre altele). Si deabia mi s-a deschis apetitul pentru asa ceva.
M-am lasat de fumat (am cateva luni) si m-am apucat de crosetat si nu orice, numai granny afghan. M-am lasat de-o dependenta ca sa dau in alta. Nu de alta, dar daca studiati problema intens, cand te apuca patratelele astea, pai, nu le mai lasi ! si asta v-o zic din experienta. Gheme multe sa ai, multicolore, imaginatie si timp (eh, da, aici am o problema !). Sunt pregatita déjà pentru runda 2. Cu totul alte culori…Cam asta e. Sunt o fire addictive. Adica daca nu sunt tigarile, trebuia sa fie altceva… Cand m-am lasat de fumat am crezut ca mi se naruie toata lumea mea, cu tot cu universul. N-a fost asa. Si cum, it’s important to have a plan B, especially when there’s no plan A, m-am apucat sa-mi fauresc unul. Si in final mi-am crosetat o paturica.

Pentru toti cei care, nu ma cred, am o vorba sa va spun, eu nu mai fumez in veci si de bucurie imi voi croseta 5 paturi.

Amestecate

sursa foto: http://fantasyartdesign.com

Trebuie sa recunosc ca n-am mai « blogait » de mult timp, iar acum, azi, in seara asta precisa cand am facut-o m-a napadit nostalgia, invidia si bucuria. Nu stiu précis in care ordine, s-ar putea sa fi fost simultan, ca prea m-a afectat trairea.

Nostalgie – pentru ca mi-am pierdut poezia si metaforele. Si nu stiu cum naiba fac, dar dau numai peste poezie; si mai deschid un blog si mai gasesc cateva metafore si tot asa. Sa nu se inteleaga gresit. Mie imi place la fel de mult si poezia si metafora, numai ca ele s-au distantat de mine sau eu de ele, habar n-am. Si cand ma gandesc c-am castigat cateva premii literare pe vremea cand purtam cordeluta alba…Si cred c-am o explicatie. Intre etapa cordelutei albe si cea de’acum s-au perindat cateva personalitati diferite… bref, ca sa se stabileasca cea care sunt acum. Jadis, eram atat de timida, blanda si suava incat exprimarea care-mi venea ca o manusa era prin poezie si metafora. Plus ca n-aveam curajul sa spun direct ceea ce-as fi vrut si-atunci poezia era cea care ma salva, poezia si metafora. Cine intelegea mesajul era ok, cine nu, imi spuneam ca eram prea subtila pentru mintea lui desi mi-ar fi placut sa cred ca inteleg toti poezia si metafora. Bref, acum sunt atat de directa si incisiva incat nu ma mai pierd in poezii. Vreau sa ma asigur ca mesajul a fost receptat si inteles de cel caruia i-a fost trimis. Pentru asta n-am nevoie nici de metafore…

Invidie – pentru ca nu am timp sa scriu pe cat as vrea, ha, si pentru ca altii au. Lucrez la ceva, asta cand ma adun din alte 1001 treburi. Timpul trece atat de repede cand faci ceva, pur si simplu am senzatia ca zboara. Am clipit o data si-a trecut ora, inca o data inca-o ora samd. Deci eu va zic, sunt bolnava cu timpul asta si mor de oftica cand ma prinde noaptea si pur si simplu mi se inchid ochii sau simt c-am nisip in ochi iar eu n-am terminat ce-mi propusesem sa fac…Poate ca-mi propun prea mult. Cred ca vreau sa recuperez timpul de pe vremea cand zaceam rapusa de burnout.

Bucurie – pentru ca desi n-am o scriere angelica, si nici nu scriu des, si nici nu sunt atat de activa pe alte bloguri (motivul e mai sus!) am totusi o mana de cititori fideli, unii sunt mai noi, desi eu ii citeam de mult si mai din « umbra », iar altii sunt mai vechi, sunt printre cei care mi-au spus « buna » inca de la primele postari. Si tuturor le cer un pic de compasiune si de intelegere fata de frecventa postarilor si cometariilor mele.

In rest: zi de votare - dar nu si pentru mine.