Thursday, July 1, 2010

Happy birthday Canada!

Da, azi e ziua Canadei. Azi se serbeaza 143 de ani de la crearea Confederatiei Canadiene. E o zi speciala cu atat mai mult cu cat a fost onorata de prezenta Majestatii Sale, Regina, Elizabeth II pe colina parlamentara de la Ottawa. O zi istorica, frumoasa, plina de rosu si alb, de stegulete, de defilari si de multa mandrie, acel « proud to be Canadian ». Am stralucit prin absenta mea de la orice defilare. In compensare, n-am pierdut insa discursul Reginei. ;)

Contrar tuturor asteptarilor, azi n-am fost deloc « prezenta » in peisajul istoriei locale. Nu mi-a stat inima deloc la serbare. Si apatia asta o resimt de cateva zile. Ma uit la inundatiile din Romania si plang la stiri. Incredibil, plang. Cine citeste aici, ar crede ca joc intr-o piesa ieftina de teatru de vara undeva uitata la margine de lume. Insa eu chiar asta fac. Trag concluzia ca-n forumul meu adanc am ramas romanca mai mult decat am crezut…Case, ziduri, animale, vieti, istorii de-o viata, toate au fost luate de ape…Ma sfasie durerea batranilor, neputinta si tristetea lor, iar in final, umila lor resemnare. Lacrimile lor sunt atat de grele si lasa rani adanci pe fetele lor brazdate, si asa de prea multa suferinta.

Cred ca pana la urma voi trai mereu intre doua lumi.

21 comments:

  1. Te salut din Montreal! Lucrez intr-un azil de batrani ca ajutor de bucatar. Azi "au" sarbatorit ziua Canadei cu hot-dog si hamburgeri. Ma uitam da doamnele coafate, machiate si bine creponate si ma gandeam la batranii si copiii din Romania care au iesit in strada. Plangeam in mine, bagam hot-dogii si hamburgerii in chifle si imi "lipeam" cate un zambet pentru fiecare. Ai pus foarte bine degetul pe rana, defapt traim intre doua lumi...si...suferim pentru ai nostri...Salutari si numai bine!

    ReplyDelete
  2. Davella - mda, e atat de trist. Si ma simt atat de mica si-as vrea sa fac lucruri mari dar nu pot...

    ReplyDelete
  3. Toata stima pentru sentimentele voastre, Purple Rain si Davella. Am recitit postarile mai vechi din blog: "Cat de mult ma mai simt roman" si "Cand se termina cuvintele". Mereu de actualitate. Un gand bun tuturor!

    ReplyDelete
  4. Absolut, cei mai multi care aleg sa-si paraseasca tara de bastina vor trai toata viata cu sentimentul apartenentei a doua lumi. Nu-ti poti uita originile, sangele romanesc isi va cere intotdeauna drepturile si e normal. Asa ca te inteleg perfect!

    ReplyDelete
  5. @chirca - no comment. Multumesc, o zi buna va doresc si voua!
    @svea - credeam ca sunt de piatra, dar se pare ca m-am inselat.(PS - vreau sa-ti spun ceva f.important si n-ai trecuta nici o adresa de e-mail pe blog. Daca ai putea sa-mi trimiti tu un hello pe adresa mea de la contact si in felul asta am unde sa-ti scriu . :))

    ReplyDelete
  6. sigur ca ati putea face foarte mult ,totul e sa vreti ,romanii sunt inecati nu numai de ape ,de parca toate relele omenirii sau adunat aici de vre o 20 de ani .

    ReplyDelete
  7. sentimentul de :proud to be Canadian" nu l-am vazut la niciunul din anglofonii cu care am serbat 1 iulie...

    de inundatii, nici nu stiu ce sa spun. Nu inteleg doar, de ce atatia ani la rand Romania si Moldova sunt sub ape, si nimeni nu intreprinde nimic?

    ReplyDelete
  8. @prindemclipa - ce exact te asteptai sa vezi?

    ReplyDelete
  9. ca oamenii chiar serbeaza ziua Canadei, si nu doar un day off la frigarui. toti pe care i-am intrebat despre ziua Canadei, au spus ca nu le pasa si n-au nicio parere. Ma asteptam la ceva similar cu ceea ce e in USA pe 4 iulie. P.S. Trebuie de mentionat ca am fost in compania cu mai multi medici... poate in rindul altor categorii de oameni, sentimentul e altul.

    ReplyDelete
  10. @prindemclipa- ah pai asa la BBQ...de ce nu te-ai dus sa-i intrebi pe cei de pe colina parlamentara, sau nu neaparat d'acolo, ci de oriunde a fost o defilare. Sau de ce nu-i intrebi pe cei ce-si arboreaza cu mandrie steagul la masina sau la fereastra, de ce-o fac? Nu-i bai, tu de-abia ai venit, dar si cand vei da peste niste adevarati "proud to be Canadian" sa te tii atunci! :))

    ReplyDelete
  11. poate e vorba si despre Quebec. Pe colina sigur ca oamenii se dadeau peste cap, pe partea asta, insa, nu prea. Mai mult, au prefacut sarbatoarea in Saint-Déménagement :)

    ReplyDelete
  12. @prindemclipa- ai dreptate, si aici ma abtin de la orice comentariu.

    ReplyDelete
  13. ..am stat 7 ani in MTL si pot spune ca as cunoaste putin orasul.Sa nu creada cei de acasa ca este Raiul pe Pamant!Si la MTL sunt saraci(rue St.Cath. este plina de cersetori,drogati,curve..etc),job'urile sunt putine si rau platite,se intra greu(in sindicate mai ales),romanii sunt asa si asa,multi datori vanduti la banci,altii ratati,divortati si cu copii destrabalati..etc
    ps: sa nu mai spun de clima care ste ORIBILA,umezeala te ditruge incet dar sigur!Asa ca GO WEST YOUNG MAN !

    ReplyDelete
  14. @anonim - peste tot sunt saraci in lumea asta. Peste tot se intra greu in sindicatele mari (vezi constructii si transporturi), peste tot sunt datornici la banci (daca vrei o casa, atunci 20j de ani tot dator la banca te numesti), peste tot sunt divortati si ratati. Mtl nu-i o lume perfecta, dar e mai buna decat cea de unde am plecat, for sure. Dar tu, acolo unde traiesti ai gasit lumea perfecta? Da-mi un hint, poate ma mut acolo!

    ReplyDelete
  15. @ Purple Rain :
    In montreal nu o sa simiti niciodata vreo emulatie de 1 iulie. Ziua Canadei este sarbatorita cu foarte putin fast aici. Este o sarbatoare federala prin definitie spre deosebire de St-Jean unde simiti cu adevarat spiritul de sarbatoare. Nu uita insa ca traiesti intr-o societate care este mult mai putin festiva decat Europa in general si Romania , in special.
    Cat despre afirmatia ta din a doua parte a postului, da, vom trai toata viata intre 2 lumi, unii mai mult , unii mai putin; asta este o parte din pretul pe care il platim atunci cand emigram.

    ReplyDelete
  16. Si eu locuiesc in Toronto, nu de mult e drept, dar sunt romanca din toti rarunchii mei, mi-e dor si vreau acasa.
    E foarte important sa nu uiti cine si ce esti!! :)

    ReplyDelete
  17. @Clau - nu uita nimeni nimic. Sa mai imi vorbesti de chestia din rarunchi peste vreo 10-15 ani de Canada, daca vei mai fi p'acilea. :))

    ReplyDelete
  18. Sa nu ma intelegi gresit, nu te acuzam, departe de mine gandul asta. Nu ca as fi avut de ce sa te acuz.
    Sincer, nu planuiesc sa raman aici si nu o sa raman. Termin facultatea si ma duc.
    Ca sa fiu din nou sincera, nu prea m-as intoarce in Romania; as ramane undeva in Europa..
    Cand zic "acasa" ma refer la faptul ca acolo sunt 18 ani din viata mea..acolo sunt parintii mei, acolo e cel pe care il iubesc de 5 ani de zile. Poate asta aduce un motiv in plus gandirii mele. Desi e acasa, cu bunele si relele de acolo..IT'S HOME!

    "Home is where the heart is.."

    ReplyDelete
  19. @Clau - ultima propozitie are o incarcatura speciala.

    ReplyDelete
  20. Buna, Inca de prima oara cand am intrat pe blogul tau, m-am regasit complet in cuvintele tale , si fac referire la primul articol care mi-a picat sa il citesc, si anume despre etapele prin care trece un emigrant.

    Acum m-am oprit la articolul cu ziua Canadei, si inca odata , atunci cand te citesc parca imi citesc gandurile mele. Ma refer aici la ceea ce ai spus in finalul articolului, ca simti ca traiesti intre doua lumi. Eu am putin timp de cand am emigrat, si normal ca inca simt asta din plin. Aveam o speranta ca odata cu trecerea timpului nu o sa mai fiu atat de prinsa intre cele doua lumi, insa dupa ce te-am citit pe tine,imi dau seama din ce scrii ca ai emigrat de mult si spui ca inca te gasesti intre cele doua lumi. Poate ca doar va trebui sa invat sa traiesc cu asta.

    ReplyDelete
  21. @Iuliana - da, asta e un fapt. Copiii copiilor nostri, daca vor fi tot aici, atunci ei sigur nu vor fi intre doua lumi.:)

    ReplyDelete

Related Posts with Thumbnails