Masa cea de toate zilele…

Sursa foto

Am sa intrerup un pic sirul epopeei despre urbea mea cu postul asta. Zau ca n-as fi facut-o daca n-as fi ajuns intr-o stare jalnica de nervi. Acest obiect indispensabil din casa oricarui om, masa de bucatarie / table de cuisine / dining table sau cum s-o mai fi numind, mi-a mancat zilele, ficatii si linistea mea psihica, si-asa fragila si mult incercata…De ce? Pentru ca mi s-a pus pata sa mi-o schimb pe ce-a pe care o am. Jur ca nu-i treaba usoara, adica m-am inhamat la o munca de sisif. Daca as fi stiut dinainte, poate ca nu ma lovea asa idée nebuneasca, acum, chiar daca stiu, m-a atins déjà nebunia si oftica si vreau alta. Nu-mi ramane decat sa caut in continuare pasarea (scuzati! – masa) rara. De ce rara? Pai din n-spe mii de motive, eu nu reusesc sa-mi gasesc masa visurilor si totusi ramanand fidela unui anume buget, pentru care nu vreau sa transpir prea mult acoperindu-l la loc dupa asa investitie! Cu alte cuvinte, scurt pe doi, mesele cu scaune sunt scumpe fratilor. Cu cat vrei mai multe scaune, un anume material sau culoare, o anume dimensiune, daca se poate sa aiba si « allonge » ca noi suntem multi si petrecem si mai multi…cu atat creste pretul. Va spun sincer, daca cauti o masa de calitate care sa nu scartaie cand te sprijini catranit sau abtiguit pe ea, daca vrei sa vina la pachet cu minim 6 scaune care nu se rup dupa doua balanganeli sau dupa ce s-au tolanit prietenii supraponderali, daca o vrei din lemn si nu placard, daca mai aspiri ca lemnul sa fie lacuit si sa aiba eventual culoarea acajou, atunci trebuie sa scoti banul gros de la pusculita.
Dupa lungi cautari, am avut si revelatia care m-a azvarlit in consternare: o masa poate fi mai scumpa decat un pat, iar un scaun mai scump decat o noptiera sau un coffee table. Si inca o chestie, cumpararea unei mese, se pare ca provoaca mai mult stress decat cea a unei masini iar cine nu ma crede, n-are decat sa-ncerce!

Vestigii din trecut

Nu pot vorbi despre Old Montreal fara sa trec rapid in revista un pic din trecutul acestuia. To be honest, nu prea stiu cu ce sa incep, n-as vrea sa plictisesc, si nici nu sunt prea buna la mentiuni istorice, decat daca ma privesc personal…

Presupun c-ar fi indicat sa incep cu Jacques Cartier, figura deosebit de importanta in istoria Quebecului. In Montreal, in semn de recunostiinta exista chiar si un pod impunator ce-i poarta numele, pod ce leaga insula cu partea de sud a fluviului St Laurent iar chiar in inima orasului vechi exista o Piata ce poarta acest nume. Acest personaj a debarcat aici in 1535 pe o asezare indiana numita Hochelaga (in prezent exista un cartier ce poarta acest nume). Cu toate astea Montrealul a fost colonizat permanent abia peste un deceniu. Stim din istorie ca scopul acestor fondatori era salvarea paganilor salbatici, convertindu-i la crestinism si salvandu-le sufletele de la pacatul etern…bla –bla…

Prin secolul 17 cei ce traiau in Montrealul de atunci au realizat ce banet le aduce comertul cu blana de castor, asta si pentru ca in moda d’atunci a Europei erau la mare voga palariile din aceasta blana. S-au dezvoltat companii si afaceri infloritoare pe blana castorilor. Cred ca erau foarte multi; si acum sunt, exista chiar si un lac, in inima Montrealului care se numeste « Lacul castorilor »…Ce s-o mai lungesc atata, in anul 1763, Noua Franta (cum se numea Quebecul) devine colonie britanica. De unde si bilingvismul…(pentru cine e… ca-s destui care nu sunt…bilingvi)

Intre Strada St Pierre si Notre Dame exista Place d’Armes, inconjurata de banci din trei laturi. Aceasta a fost odinioara inima financiara a Canadei dominate de englezi.

Mai la sud se afla Basilique Notre Dame, un simbol al romano – catolicismului din Quebec. Se vrea a fi o copie a celei din Paris, dar nu chiar… Fatada celei de aici este extrem de simpla pentru ca pe vremea constructiei, prin 1829 nu existau pietrarii. In schimb, interiorul ei este cu totul deosebit. Ornamente minunate si decoratii care te lasa fara suflu, sincer! Peste tot picturile sunt ornate cu aur, iar fondul se distinge printr-un albastru viu. Superba! Lipita de catedrala, pe zidul estic se afla cea mai veche cladire din Montreal, Séminaire de St-Sulpice, construita in 1685. Sulpicienii fusesera pe vremea aia superiorii tuturor mosierilor din intreaga provincie. Si acum, la peste 300 de ani seminarul continua sa fie tot resedinta lor. Ce fac ei acum, nu stiu, sincer si nici nu cred ca vreau sa aflu! Putin mai incolo, se afla Banque de Montreal, cea construita in 1847, un edificiu impunator.

Sursa foto
Mai la vale pe Notre Dame gasim Palatul vechi de justitie…cea care are un turn de argint.

La sud de Notre dame in sfarsit gasim Place Jaques Cartier. O piata foarte populara cu multi artisti ambulanti, pictori si cantareti. Buticuri, cafenele, galerii de arta, restaurante, promenade… Frumos pentru turistii care au timp de cascat ochii si bani de cheltuit in restaurantele de aici extrem de scumpe…Eu am fost cu sotul odata sa petrecem o cina romanitca intr-un lacas din Old Montreal. Ne-am simtit minunat, ha, eram singurele gaini ale restaurantului, muzica ne canta in surdina, chelnerii roiau extrem de discreti in jurul mesei iar daca inchideam ochii puteam chiar sa ma imaginez in filmul Once Upon a Time in America…Ne-am trezit brusc din basm cand a venit nota de plata. Ce amintiri frumoase!

Tot p’aici p’aproape se afla un butic unde se traieste un Craciun perpetuu – Noel eternel. Te cuprinde asa o senzatie stranie cand intri in el in slapi si bermude! Nu stiu de ce, dar parca s-a impamantenit asa, cand « magazinezi » globulete si beteala afara sa fie gerul Bobotezei…

N-am vorbit de zecile de muzee care se gasesc aici, desi poate pentru iubitori era pasionant, dar sincer, nu mai am chef.

Ah, si-am uitat sa precizez ca-n vechiul oras, inca te mai poti plimba in caleasca! Ce pitoresc…

Una peste alta, este un colt de oras pe care nu-l abordez decat cand am musafiri veniti de peste ocean. Nu ca n-ar fi interesant, dar pur si simplu ma copleseste atata istorie si furnicarul de turisti care stau lipiti de asfalt facandu-si poze langa toate statuile si edificiile!

Une vie bohème et pleine de charme…

O poti gasi in cartierul Plateau – oglinda vie a orasului. Un cartier plin de farmec, poezie, arta, culoare si dinamism. De altfel, detine titlul de cel mai simpatic cartier al metropolei, suprematie care n-a putut fi detronata nici macar de faimosul Westmount (o zona de vip-uri) si nici de Old Montreal. Plateau este zona din Canada cu cea mai mare concentratie de artisti. La fiecare pas intalnesti un butique, o epicerie fina, o cafenea, un bar, un restaurant sau o terasa. Amator de teatru? In Plateau, teatrul e la el acasa, cum s-ar spune.

Cu numeroasele sali de teatru mici, intime si cochete, o iesire la teatru, e un bilet spre alte lumi…Artisti, intelectuali, studenti, tineri toti traiesc intr-o armonie greu de imaginat, se amesteca si formeaza un mozaic uman extraordinar de viu si colorat.

Este un cartier in carte party-urile sunt hiper prezente, incep in casa si se continua in racoarea noptii pe scarile atat de populare ale caselor, scari care de altfel definesc si dau acea nota distincta a arhitecturii cartierului. Imposibil sa n-o recunosti!

Numele simplu de Plateau i-a revenit in urma situarii geografice, pozitionat pe o colina, ca o terasa a strazii Sherbrooke. Este strabatut de 4 artere principale si foarte cunoscute, fiecare cu sharmul ei aparte.

1. Bulevardul Saint Laurent, numit popular « la Main », unde intalnesti la tot pasul numeroase magazine – charcuterii apartinand la diverse comunitati etnice. Printre cele mai renumite si recunoscute mondial se gaseste si celebra Schwartz’s – hebrew delicatessen.

A fost fondata in anul 1928 de Reuben Schwartz, un emigrant evreu roman. De atunci si pana in zilele noastre, aceasta charcuterie vinde cea mai innebunitoare si delicioasa carne de vita afumata, pregatita dupa o reteta pastrata secreta cu sfintenie de-a lungul anilor.

Faima acestei charcuterii a depasit de mult limitele Montrealului, ale Canadei chiar, cucerind intreaga lume. Artisti din toate colturile lumii care poposesc aici, inevitabil unul din popasuri il fac la aceasta charcuterie.

2. Rue Saint Denis – o artera renumita vara prin terasele ei, atat de pitoresti si viu colorate arhipline de tineri hippy si non – conformisti.
3. Strada Prince Arthur – care abunda in restaurantele tipice « apportez votre vin ». Sunt acele restaurante care n-au licenta de alcool si deci n-au dreptul sa vanda alcool, dar la care in schimb mananci ff bine si-ti poti aduce sticlele tale de vin si navetele tale de bere. Intre noi fie vorba, e chiar mai fain in modul asta, avand in vedere ca intr-un local bautura este destul de scumpica.

4. Strada Mont-Royal – micuta, cocheta, cu buticuri de toate felurile, cu magazine de antichitati, numeroase librarii si anticariate cochete si sa nu uit, multe florarii. De altfel la gura metroului se afla o mini – florarie deschisa tot timpul anului un real bijou. Nu stiu cine-i proprietar acolo, insa are un simt fin si subtil al decorarii, Fiecare anotimp sau sarbatoare cu decorul ei : flori, bostani pictati si decorati de halloween, brazi impodobiti, rosii mici, ardei, pomisori, pasarele, broscute, fantanele, o minunatie…

La caderea noptii, Platoul devine in mod particular animat si plin de voie buna. In afara de party-urile care numai orb si surd sa fii sa nu le vezi si sa nu le auzi, sunt barurile, restaurantele, terasele care se anima, pur si simplu explodeaza de viata. Se incing discutii pe tot felul de teme intre vecinii de masa, iar in final, la inchidere, toti sunt prieteni intre ei si se despart cu senzatia ca se cunosc de-o viata…Trotuarele si strazile sunt in plina efervescenta. La modul cel mai serios, viata de noapte in oras se intampla in Plateau.
Peste toate cele mai sus povestite, este unicul cartier din Montreal unde efectiv n-ai nevoie de masina. Absolut tot ce vrei sa-ti cumperi gasesti daca nu la primul pas, atunci la urmatorul colt.

Am un of cat casa si-un regret imens ca n-am locuit fizic in Plateau. Parca-mi pare rau sa traiesc aici, si sa nu gust macar un an din viata asta boema si plina de charme care ti-o ofera Platoul…Cine stie…poate intr-o zi…

Culoare, mandrie, o parada si-un cartier

Zilele trecute s-a tinut la Montreal “Gay pride parade” sau “Le défilé de la Fierté gaie”. Este una dintre cele mai colorate parade pe care o cunoste Montrealul, si nu numai.

Culoare data inca de la debut de drapelul lor specific care iese in evidenta prin culorile curcubeului. Se desfasoara in fiecare an, anul acesta marcand 30 de ani de la inceputul ei.

Pentru cine n-a vazut asa ceva, as puncta cateva elemente interesante : machiajele extravagante si deghizari excentrice chiar inedite, caruri alegorice unul mai impunator ca altul, tobe si fanfare de-ti sparg timpanele, dar simpatic totul, cum spuneam se distinge prin multa culoare si dinamism. Anul acesta organizatorii au vrut sa sublinieze 40 de ani de la revolta homosexualilor din NY, din 1969. Parada s-a desfasurat sub egida numelui « Fiesta ». Spre deosebire de ce-ar gandi unii, ca in fiecare an de altfel, parada aceasta atrage destul de multi oameni politici (deputati, parlamentari, primari).

Se stie ca-n Montreal exista o comunitate destul de mare de homosexuali. Exista chiar si un cartier al lor (desi asta nu inseamna ca sunt numai acolo!). Cartierul poarta numele simplu « Le Village » si este recunoscut ca fiind unul dintre cele mai dinamice cartiere ale Americii de Nord.

Este situat pe strada St Catherine (o artera hiper cunoscuta si renumita) intre statiile de metrou Berri Uqam, Beaudry si Papineau. Statia de metrou Beaudry afiseaza cu mandrie pe ziduri, la intrare, coloane colorate in culorile curcubeului…

Este cel mai mare cartier homosexual din America de Nord datorita suprafetei vaste pe care se intinde. Desi are renumele ce-l are, « le Village » ramane totusi un cartier deschis pentru toti unde toata lumea este welcome.

Amplasamentul lui este la numai cateva minute de centru, abunda in baruri, discoteci, cluburi de noapte extravagante cu o animatie destul de « particulara » cat si in faimoasele « after-hours », si sa nu uit de fantasticele buticuri excentrice. Dar ce te frapeaza aici? As putea spune ca-i vorba despre acel sentiment de libertate suprema.

Am spus mai sus ca toata lumea e bine-venita insa daca stau sa ma gandesc mai bine, cei « narrow minded » cred c-ar trebui sa se abtina.

Montrealul se distinge printr-o multiculturala-diversitate de oameni si etnii, intr-un cuvant de suflete. O metropola care se imparte in cartiere, dintre care unele se disting in felul lor prin ceva unic sau popular, cum este acest « Le Village », cum ar fi Cartierul Chinezesc, Cartierul Latin, Platoul Mont-Royal, Mica Italie, Vechiul Montreal sau Vechiul Port…Dar despre astea, altadata.

Schimbare

Sunt in pragul unor schimbari in viata si-n casa. Finally some action! Dupa atata stare aparenta de lipsa de actiune e cazul sa ma mobilizez. Nu c-as avea vreun chef, insa am nevoie de niste schimbari. De cele mai multe ori imi priia o asemenea activitate si tot ce implica ea pe langa. Eram plina de entuziasm si voie buna si chiar dadeam p’afara de optimism. Aveam atat de mult incat era suficient numai sa-mi fii in preajma ca sa te molipsesti. Fiecare schimbare o priveam ca un challenge, o oportunitate de a experimenta ceva nou, o lectie noua. Mi-am schimbat look-ul, prietenii, preferintele, placerile, hobby-urile, garderoba, jobul, masina, casa, cartierul, orasul si tara. Cu fiecare element nou am mai invatat cate ceva si am mai imbatranit un pic. Da am imbatranit!

Ecuatia e simpla: shimbarea iti aduce o experienta noua, experienta se capata in timp, curgerea timpului duce inevitabil spre imbatranire. Bine, as putea spune ca m-am maturizat…asta ca sa ma simt mai bine…psihic. Dar ca sa revin la tema zilei, efervescenta schimbarii, care ma cuprindea pe vremuri, e cam apusa. Se intampla pe vremea cand imi flutura in plete tineretea cu nebuniile ei. Acum, numai simpla rostire a cuvantului « schimbare » imi produce un adevarat discomfort.

Si cu toate astea, fratilor, va anunt solemn ca las schimbarea sa-mi intre din nou in casa, viata si vene. Parca umbla o vorba ca « pofta vine mancand »…