Vestigii din trecut

Nu pot vorbi despre Old Montreal fara sa trec rapid in revista un pic din trecutul acestuia. To be honest, nu prea stiu cu ce sa incep, n-as vrea sa plictisesc, si nici nu sunt prea buna la mentiuni istorice, decat daca ma privesc personal…

Presupun c-ar fi indicat sa incep cu Jacques Cartier, figura deosebit de importanta in istoria Quebecului. In Montreal, in semn de recunostiinta exista chiar si un pod impunator ce-i poarta numele, pod ce leaga insula cu partea de sud a fluviului St Laurent iar chiar in inima orasului vechi exista o Piata ce poarta acest nume. Acest personaj a debarcat aici in 1535 pe o asezare indiana numita Hochelaga (in prezent exista un cartier ce poarta acest nume). Cu toate astea Montrealul a fost colonizat permanent abia peste un deceniu. Stim din istorie ca scopul acestor fondatori era salvarea paganilor salbatici, convertindu-i la crestinism si salvandu-le sufletele de la pacatul etern…bla –bla…

Prin secolul 17 cei ce traiau in Montrealul de atunci au realizat ce banet le aduce comertul cu blana de castor, asta si pentru ca in moda d’atunci a Europei erau la mare voga palariile din aceasta blana. S-au dezvoltat companii si afaceri infloritoare pe blana castorilor. Cred ca erau foarte multi; si acum sunt, exista chiar si un lac, in inima Montrealului care se numeste « Lacul castorilor »…Ce s-o mai lungesc atata, in anul 1763, Noua Franta (cum se numea Quebecul) devine colonie britanica. De unde si bilingvismul…(pentru cine e… ca-s destui care nu sunt…bilingvi)

Intre Strada St Pierre si Notre Dame exista Place d’Armes, inconjurata de banci din trei laturi. Aceasta a fost odinioara inima financiara a Canadei dominate de englezi.

Mai la sud se afla Basilique Notre Dame, un simbol al romano – catolicismului din Quebec. Se vrea a fi o copie a celei din Paris, dar nu chiar… Fatada celei de aici este extrem de simpla pentru ca pe vremea constructiei, prin 1829 nu existau pietrarii. In schimb, interiorul ei este cu totul deosebit. Ornamente minunate si decoratii care te lasa fara suflu, sincer! Peste tot picturile sunt ornate cu aur, iar fondul se distinge printr-un albastru viu. Superba! Lipita de catedrala, pe zidul estic se afla cea mai veche cladire din Montreal, Séminaire de St-Sulpice, construita in 1685. Sulpicienii fusesera pe vremea aia superiorii tuturor mosierilor din intreaga provincie. Si acum, la peste 300 de ani seminarul continua sa fie tot resedinta lor. Ce fac ei acum, nu stiu, sincer si nici nu cred ca vreau sa aflu! Putin mai incolo, se afla Banque de Montreal, cea construita in 1847, un edificiu impunator.

Sursa foto
Mai la vale pe Notre Dame gasim Palatul vechi de justitie…cea care are un turn de argint.

La sud de Notre dame in sfarsit gasim Place Jaques Cartier. O piata foarte populara cu multi artisti ambulanti, pictori si cantareti. Buticuri, cafenele, galerii de arta, restaurante, promenade… Frumos pentru turistii care au timp de cascat ochii si bani de cheltuit in restaurantele de aici extrem de scumpe…Eu am fost cu sotul odata sa petrecem o cina romanitca intr-un lacas din Old Montreal. Ne-am simtit minunat, ha, eram singurele gaini ale restaurantului, muzica ne canta in surdina, chelnerii roiau extrem de discreti in jurul mesei iar daca inchideam ochii puteam chiar sa ma imaginez in filmul Once Upon a Time in America…Ne-am trezit brusc din basm cand a venit nota de plata. Ce amintiri frumoase!

Tot p’aici p’aproape se afla un butic unde se traieste un Craciun perpetuu – Noel eternel. Te cuprinde asa o senzatie stranie cand intri in el in slapi si bermude! Nu stiu de ce, dar parca s-a impamantenit asa, cand « magazinezi » globulete si beteala afara sa fie gerul Bobotezei…

N-am vorbit de zecile de muzee care se gasesc aici, desi poate pentru iubitori era pasionant, dar sincer, nu mai am chef.

Ah, si-am uitat sa precizez ca-n vechiul oras, inca te mai poti plimba in caleasca! Ce pitoresc…

Una peste alta, este un colt de oras pe care nu-l abordez decat cand am musafiri veniti de peste ocean. Nu ca n-ar fi interesant, dar pur si simplu ma copleseste atata istorie si furnicarul de turisti care stau lipiti de asfalt facandu-si poze langa toate statuile si edificiile!