Saturday, September 26, 2009

Surogat de viata

Acum 3 nopti m-a plesnit ideea asta, cum c-as trai un surogat de viata. Si de-atunci imi macin meningele mai rau ca o rasnita de cafea. Ei bine, acum 3 seri-nopti m-am surprins dupa vreo 2 ore de net ca de fapt nu citeam nimic, nici nu blogaiam, nici presa, nici cancanuri, nimic de genul asta, insa eu pierdusem (sau castigasem, nu mai sunt atat de sigura acum…) 2 ore pe net uitandu-ma la flori, gradini paradisiatice si pajisti mirifice (mai mult si mai mult la climbing roses, to be honest). Pentru cine nu intelege, mai pe sleau: ma holbam la trandafiri cataratori pe porti, garduri si ziduri.


Traiam cu ochii deschisi cea mai incredibila stare de hipnoza in care poti sa te afunzi. Am inceput cu florile de camp, clopotei si toporasi, am continuat colindul lin printre leandrii imensi si colorati, nu stiu cum naiba tot butonand in extaz am nimerit si intr-un Ylang-Ylang, de parca-i simteam si mirosul, ca in final sa ma las prada abandonului pe trandafirii astia cataratori, care mi-au pus capac, sau mi-au deschis mintile la un noian de intrebari, in cazul meu, retorice.


Mah, ca si cum nu era suficient ca ma benoclez la minunatie de flori, care, decand cu somnul agitat ce-l am, nici macar in vis nu le mai vad, o alta chestie m-a tulburat profund. Soarele. Cum naiba toata planeta s-a gasit sa faca poze la flori exact cand soarele straluceste mai generos pe cer? Ca sa mor eu de ciuda acum! De ce nu fac poze la flori cand da cu ploaie, eventual torentiala? Anyway, intr-un final m-am trezit din inertia apocaliptica in care intrasem, insa mi-a ramas asa un gust ca de pelin (sa nu zic amar). Pe scurt, eu am realizat ca vara asta n-am VAZUT flori. Adica le-am vazut, dar de departe, din masina, pironita 2-3 secunde la vreun semafor… insa nu le-am simtit, nu le-am mirosit, nu le-am pipait…Si vorbesc aici de florile care cresc in pamant, nu de cele care le cumparam frumos impachetate de la florarie. Alea le am mereu in casa. Uite asa mi-am dat eu seama ca anotimpurile (vara – iarna) isi deapana apanajul floral fara ca macar sa realizez ca de ex s-a dus vremea petuniilor (degeaba le mai caut ca disperata prin gradini) si ca maine-poimaine se trec si crizantemele, iar decand cu revelatiile astea am luat seama mai bine la ce-i p’afara prin copaci (ca flori ioc) si-am constatat ca frunzele sunt déjà ba galbene, ba rosii.


Si ma bucur c-am putut sa observ macar asta, pentru ca ma voi scula intr-o dimineata si nu voi mai vedea nici urma de frunze in pomi.

Si de cand cu toata tevatura asta iscata de trandafirii astia, pe langa multe revelatii ce le-am avut ma mai roade o intrebare.

- voi cand v-ati intepat ultima data incercand sa rupeti un trandafir? (vreau sa precizez : trandafir adevarat salbatic si natural, nu surogat fara ghimpi cu tulpina lunga si dreapta fara imperfectiuni pe care-l gasim in florarii).

8 comments:

  1. Nu prea am (si am avut) de unde sa rup trandafiri ca n-am detinut niciodata gradina. Am rupt o lacramioara de la o margine de curte in primavara si m-am simtit vinovata vreo 2 luni. Si nici nu m-a-ntepat. :))

    Fa-ti vant la gradina botanica. Si frunzele alea rosii si galbene-s frumoase, ia camera cu tine ;)

    ReplyDelete
  2. Tare as vrea sa existe optiunea de editat comentariile :))
    Nu prea am (si N-am avut) - cateodata vorbesc o romaneasca de nu mai pot.

    ReplyDelete
  3. @LOla- daca ai stii de cate ori am vrut sa ajung la gradina botanica!!!! De n-spe mii de ori, insa e atat de departe de drumurile mele cotidiene, imi vine atat de peste mana (eu sunt in vest si gradina e in estul indepartat) Iar azi, uite, daca as avea un impuls, PLOUA!!!
    PS. Si eu ca si tine, am o romaneasca trasnet, si de cand cu blogul, daca nu citesc si recitesc de zece ori si-mi pun singura intrebari, "suna romaneste asa?" :)) Poate-mi dai un hint cu editarile! ;)

    ReplyDelete
  4. Daca te incalzeste cu ceva, si-aici ploua.
    Si eu sunt departe de gradinile botanice dar cand imi vine, nu las distanta sa ma tina locului ;)

    Nu se pot edita comentariile, din pacate. Singura optiune e ca proprietarul blogului sa le stearga, dar de editat nu pot fi editate nici de tine, nici de cel ce le-a scris. Trebuie sa traim cu greselile facute si/sau corecturile in posturi urmatoare. Asta e.

    ReplyDelete
  5. M-au intristat randurile tale, as vrea sa-ti indrepti totusi pasii spre vestita gradina, in prima zi fara ploaie de aici incolo. Meriti asta.
    Ultima oara cand am rupt un trandafir dintr-o gradina (dar nici nu stiu daca am facut asta vreodata sau doar am visat) a fost in copilaria timpurie, de atunci mi s-a fixat tot mai adanc in constiinta ideea ca florile nu trebuie rupte, si chiar am scrupule... ma bucur sa le salut cand trec pe langa ele, sa le "aud" cum imi raspund, leganate de vant...

    ReplyDelete
  6. @Lola & acuarele - multumesc de incurajari! Si zau daca nu merita osteneala pentru un colt de paradis!

    ReplyDelete
  7. sigur nu este ca locul unde am copilarit dar totusi zona unde stau acum e sa spun asa "incontaminata";gasesc mure ,macese ,seara se vad licuricii dupa ploaie la citeva zile de soare ies ciupercile iar eu i-mi iau catelul(lup ciobanesc)si ma "scufund" in bucata asta mica de paradis.Socrii mei au maslini si vie si cind vine vremea mergem la cules.Nu e ca la noi ,rustic,ci totul mecanizat dar nu mai conteaza oricum stai in contact cu natura.Pot zice ca sunt norocoasa.sanatate la toti

    ReplyDelete
  8. @Raluca - eu zic ca esti mai mult decat norocoasa. Eu cred ca esti binecuvantata de zei! Eu nu pot decat sa visez la asa ceva...

    ReplyDelete

Related Posts with Thumbnails