Friday, May 7, 2010

Granny squares afghan – 2

Cum spuneam, seara ma deconectez crosetand, mai nou. A doua paturica e gata. N-am mai fost manata de entuziasmul primei, si ca atare, cam de asta iarna lucrez la ea… In cap am setat-o déjà pe a 3-a.

Nu stiu cand ma voi apuca de ea pentru ca ma bate gandul sa incerc sa fac un fel de sal / pelerina / vesta lunga. Nu stiu inca ce anume exact. Ceva care sa-l arunci usor pe tine in serile de vara cand stai pe terasa la un taifas cu o sangria in fata. As vrea ceva care sa mearga la fel de bine si la blugi, si la o fusta vaporoasa si in acelasi timp sa nu se lucreze greu. Dupa paturile astea nu cred ca mai am rabdarea necesara sa ma lansez in modele complicate care cer destul de multa atentie si indemanare. Inca studiez problema. Si pentru ca in ultimele zile, am tras tare, ca pe ultima suta de metri, sa termin o data, am avut si timp mai mult sa gandesc.

Adica crosetez si gandesc. Si asta ma bucura peste masura pentru ca orice alta activitate as desfasura, n-am cum sa-mi las mintea libera sa zburde din gand in gand. Deci, extrapoland, crosetand devin mai ganditoare – inteleapta – filozoafa. Sunt convinsa ca Schopenhauer n-a incercat varianta mea. Poate daca experimenta crosetatul acum ar fi dat omenirii mult mai multe idei filozofale.

19 comments:

  1. ce artista esti! ca sa nu mai zic de cata rabdare ai... :D

    stii ca poti si sa le vinzi, da?

    ReplyDelete
  2. @Lola - mercic :) Stiu, stiu...dar parca nu ma indur. ;)

    ReplyDelete
  3. Woow, câtă migală, câtă răbdare şi câtă îndemânare! E foarte frumoasă! Felicitări!

    ReplyDelete
  4. @Svea - multumesc frumos. Cand lucrez patratel cu patratel, parca nu-mi pierd rabdarea pentru ca mereu (sau aproape) fac cate o combinatie noua, insa cand ajung la bordura, adica cand aproape e gata, parca nu mai am rabdare, parca si firul mi se incurca...

    ReplyDelete
  5. Sunt minunate, felicitari!... :)
    Cand vad asa frumusete, mi-amintesc cu drag de copilarie, cand mama si bunica isi luau amandoua lucrul si sporovaiau, iar noi ne jucam pe langa ele, era o atmosfera tare placuta!... Bunica era cu crosetatul, iar mama cu impletitul.Amandoua erau pasionate si se relaxau in aceasta activitate... Cum spui si tu... :)

    ReplyDelete
  6. atat de viu si atat de frumos!
    din ce le faci? adica, ce fel de ata folosesti si ce "instrumente"?

    ReplyDelete
  7. @acuarele - multumesc frumos. Sa stii c-ai dreptate. Cand crosetez se creeaza asa o atmosfera de pace. :)

    ReplyDelete
  8. @prindemclipa - Multumesc. :) Le fac din lana 100% cu croseta nr 5. Imi cumpar lanita, 100g/pachetul si acasa ma pun si fac ghemele intai. Ma ajut de picioarele de la scaun. :))

    ReplyDelete
  9. Foarte frumoasa intr-adevar.
    Nu am rabdare pentru asa ceva, dar stiu din experienta ca orice activitate similara actioneaza terapeutic, iti limpezeste gandurile si-ti ofera solutii neasteptate la problemele care te framanta.

    ReplyDelete
  10. @Dana - multumesc frumos :) E atat de adevarat ce spui! Deabia acum, cand am inceput sa crosetez am realizat cat de mult ma calmeaza, si exact cum spui tu, acum am timp sa-mi pun ordine in ganduri. :)

    ReplyDelete
  11. @familia - multumesc frumos. Da, de spor chiar as avea nevoie pentru ca, deocamdata parca m-a cam parasit cheful ;)

    ReplyDelete
  12. Ce reusit ti-a iesit, viu, plin de culori, vesel! Superb!

    ReplyDelete
  13. Wow, ce mult imi place. Felicitari! Este foarte frumoasa. Mi-ar place si mie ceva in genul asta. :) Si o sa ai si timp muncit la ele ca iarna, nu-i ca vara pe aici. :)

    ReplyDelete
  14. @cuivre - mercic :)Exact, cu iernile astea lungi sa tot crosetezi paturele! :))

    ReplyDelete
  15. @Shopgirl - exact, crosetatul e un sport foarte relaxant. :)

    ReplyDelete

Related Posts with Thumbnails