Blogarit in loc de presa

Nu dispun de mult timp liber, am mai spus-o, insa tin s-o mai amintesc o data, pentru ca suntem intr-un alt context acum. Trag de mine sa apuc sa vad stirile de la miezul noptii, si asta pentru ca am senzatia ca n-am trait daca nu stiu ce s-a mai intamplat pe mapamond si-n urbea mea. Uneori ma umplu de mai multa placere devorand stirile decat un film. Insa, de la o vreme-ncoace m-a pocnit o alta meteahna, ultimul escape de care aveam nevoie. Blogaritul. Meteahna grea, pentru cineva care isi doreste din rasputeri sa detina puterea magica de-a dilata timpul…In definitiv daca nu mai citesc presa si ma rezum la televizor, blogaritul il asimilez tot cu informatia, un alt fel, ce-i drept. Mi s-a deschis, virtual, o noua lume. Virtual pentru mine, insa personajele sunt oameni reali cu trairi, emotii, bucurii, tristeti, pasiuni si alte cele.

Ma lansez din blog in blog cu un avant demn de invidiat de orice atlet la sarituri. Si uite asa mai aflu si eu cum de pe situri chinezesti poti comanda, la sume derizorii, ceasuri – imitatii foarte reusite de Hugo Boss, Gucci &Co, in alta parte, cu un simplu clic sunt teleportata in magnificul NY, nici macar n-am nevoie de imaginatie, ca sa vad cu ochii mintii toata maretia lui, gratie povestitoarei, care reda atat de minunat in cel mai mic detaliu, fiecare straduta. Daca m-am plimbat destul prin NY, ma intorc pe batranul continent, ma opresc in Portugalia, unde am gasit o fata, stand la malul marii si facand bilute din lut care in final prind contur in margelute, dar nu oricum, fiecare sirag poarta o povestea unica. Plec din Portugalia ca sa poposesc un pic in Spania, un pic in Franta, unde ma pun la curent cu viata culturala, nu uit sa dau o raita rapida prin Italia unde imi clatesc ochii cu un album de fotografii pe care le ador. Si nu in ultimul rand poposesc in Romania intr-un loc plin de caldura si mult farmec. In lectura de acolo imi gasesc refugiul daca vreau sa uit de toate rautatile lumii. Cand sunt in toane bune imi arunc ochii si pe situri cu de-ale gurii, insa mai rarut…Am nimerit si pe unele bloguri de-am luat-o la goana numai dupa primele doua propozitii. Deh, se mai intampla. Unii n-au nimic de spus sau povestit si cu toate astea scriu.

Pana la urma e si blogaritul asta un act de socializare…