Monday, June 1, 2009

Spre perfectiune, tot mai sus…

Observ in ultimul timp o tendinta tot mai acuta de a tinde spre perfectiune. Indiferent de natura ei sau de domeniul de aplicatie. Fie ca ne cumparam o masina, o casa, o leguma, o fructa, fie ca ne crestem copiii, fie ca exercitam o profesie, fie ca oferim sau primim un serviciu, in toate, cu totii avem un singur tel: perfectiunea. Un tel oarecum impus de ultimele trenduri sau de o societate de consum din ce in ce mai exigenta. Psihologic, cand oferi calitate maxima, ai pretentia, la randul tau sa fii servit cu aceeasi calitate.


E un cerc foarte bine sudat. Perfectiunea naste intoleranta fata de greseli sau erori. Cu timpul ne pierdem umila calitate de a ierta. Intr-o societate perfecta, de fapt, fiecare este un mic dictator fata de cel de langa el. Greselile se platesc. Daca cineva nu s-a lovit de dictonul asta, si are probleme de comprehension, sa vina sa traiasca aici! Cel mai uzat cuvant, cand vine vorba de a plati greseli, se numeste « discount ». Pana cand si la coafor poti cere acest faimos « discount » daca look-ul final nu corespunde descrierii tale. Asistam acum cateva luni la o faza mai mult decat hilara. In timp ce asteptam frumos pe scaunel sa-mi vina randul, la coafor, intra o tipa de-a dreptul pornita. Prima data nu reuseam sa inteleg ce vrea. Gagica se vopsise cu o zi inainte si povestea ca ajunsa acasa, de fapt la lumina naturala a zilei, culoarea de la par nu corespunde cu cea care o vroia si vocifera cat o tinea gura ca a fost indusa in eroare de lumina neoanelor din salon. Acum vroia o re-vopsire GRATIS ; si-a obtinut-o fara mult efort. Cea mai mica eroare de constructie – fabricatie este speculata la maxim. Hainele de la casele de lux, daca au cea mai mica imperfectiune, insesizabila aproape, au déjà pretul redus cu 30-40%. Cunosc destule persoane care exact asta cauta.


Fructele si legumele sunt perfecte, atat de perfecte incat ai impresia ca sunt desenate. Se vand la dimensiunea gigant si fara imperfectiuni. Aici n-ai sa gasesti in veci prune sau caise cu viermi. (hahahahahha) Sa mai zic ? Pizza livrata o poti refuza daca n-a ajuns « suficient » de calda…

Si lista e atat de lunga…c-ar trebui sa fac o noapte alba sa enumar macar jumatate.


Sunt atat de bolnava si contaminata de perfectiunea asta, incat sunt in stare sa cad prada depresiei daca cineva sau ceva imi deviaza traiectoria mea sublima spre impecabil…

4 comments:

  1. Imi place mult cum scrii. Pacat ca nu postezi mai des.

    ReplyDelete
  2. Mda, pana la urma, scara de valori ajunge pana sus, la Dumnezeu. Dar el nu primeste inapoi pizza insuficient de calda, nici nu presteaza repetat un serviciu refuzat.
    Toate acestea se intampla doar in lumea banilor.

    ReplyDelete
  3. Farfuria aia cu zmeura mi-a amintit de copilarie asa de tare ca mi-au dat lacrimile. In 27 de ani , nu am mancat asa ceva decat o data... Imi amintesc de bunica care imi culegea intr-o cana zameura din curte si mi dadea dimneata. Era asa de frumos

    ReplyDelete
  4. @anonymous - imi pare rau ca n-am nici timpul si nici linistea necesara, iar uneori imi lipseste inspiratia cu desavarsire :))
    @acuarele - si toate astea pentru ca suntem o societate de consum extrem de pretentioasa iar concurenta e acerba.
    @tatiana - bine ai venit la mine! De o saptamana ne cumparam zmeura de asta zilnic si tot nu ne-am saturat!:))

    ReplyDelete

Related Posts with Thumbnails