On the edge

Cam asa traiesc eu…Cand sus cand jos…Sunt un gambler. Pe ce mizez ? As putea spune ca pe nervii mei. Nu exista actiune care sa implice persoana mea si care sa nu interactioneze si cu nervii mei. Ca efect al acestei stari, care observ ca se generalizeaza si devine cronica, eu devin extrem de sensibila. Atat de sensibila ca incep sa plang daca cineva imi vorbeste politicos. Daca se mai si scuza pentru o chestie la care nici macar nu visam, atunci e mai mult ca sigur ca plang in hohote. Ma scol in fiecare dimineata cu gandul ca lumea e plina de ordures iar cand mi se intampla sa dau peste un om de calitate, sunt atat de ravasita all day long incat imi vine sa plang incontinuu. Astazi a fost o zi grea. In fiecare zi interactionez cu oameni. In fiecare zi invat ceva nou de la fiecare. Insa astazi, un anume Dominik, si-a pus amprenta atat de profund in Eul meu interior, incat am cedat, iar lacrimile au inceput sa curga intr-un plans lin, un plans golit de orice sentiment, doar plans si lacrimi.
In ultimul timp am deschis ochii larg si am putut observa ca o alta lume traieste printre noi, sau langa mine.
Alaturi de mine sunt oameni buni, oameni care nu fac rau nimanui, oameni care se scuza chiar daca i-ai sunat si i-ai anuntat ca un cataclism e pe cale de-a se produce. Din cauza lor plang eu acum…Eu care sunt atat de insensibila…