Despre timp

Chiar in momentul acesta précis cand as vrea sa scriu, realizez ca de fapt nu-l am. Cum spuneam in postul anterior, timpul a devenit pentru mine, si pentru alte zeci de mii de oameni, moneda curenta. E vorba in special de timpul liber, cel care il vad cum dispare in hau, se contracta si devine secunde sau cu o infinita indulgenta minute.

O lege nescrisa a vietii, destul de amara, ne spune ca numai cand am pierdut ceva suntem capabili sa-i descoperim valoarea. Atat de adevarat!

Pe vremea existentei mele « dincolo » de ocean, aveam timp liber. Nu mult, dar aveam in limite omenesti. Cum mi-l petreceam? Ca orice om normal : cu familia, cu prieteni, cu cunostiinte, sau citeam, sau un film, un gratar in natura, sau o mai puneam de-o excursie ad-hoc, sau si mai simplu: dormeam. Pe vremea aia daruiam timpul meu liber tuturor. Si asta neconditionat.

Acum sunt « aici » iar normalitatea de « dincolo » acum mi se pare o absurditate.

Acum cand tot mai des mi se intampla sa run out of free time am invatat sa-mi platesc cunostiintele sau « prietenii » in timp.

Cu ani in urma, cand eram inca un novice pe meleagurile astea, se gasise cineva, de buna credinta sa ma initieze in « uzanta » lucrurilor de aici. Cu alte cuvinte, acel c’est de bon ton, or c’est pas de bon ton. Printre multe altele, am aflat ca c’est pas de bon ton sa apelezi pe cineva la ora 6 seara. Este ora clasica cand se ia cina in familie si cand numai un nesimtit poate perturba armonia unei mese in familie (de obicei singura masa din zi cand se reunesc toti membrii familiei). La fel c’est pas de bon ton sa apelezi pe cineva dupa ora 9 seara. Derogare de la regula asta o au numai prietenii intimi ai familiei. Si la fel de prost crescut esti daca cumva iti vine stupida idee sa suni la cineva in weekend. La fel, numai prietenii de familie fac exceptie. Cu alte cuvinte, cunostiintele efemere, sa se abtina.
De la aceste mici uzante si pana la mecanismul amplu care le-a generat nu e decat un mic pas, simplu de inteles: timpul liber e al meu si numai al meu sau al meu impreuna cu familia mea. Oamenii au devenit foarte rigizi si egoisti cand e vorba sa partajeze acest « banal » timp liber, tocmai pentru ca e pe cale de disparitie.

Si daca intr-o zi, am decis sa-ti acord cateva minute din acest pretios timp al meu, inseamna ori ca déjà ai trecut pe alta treapta in relatiile cu mine sau mai plastic, inseamna ca-ti fac un favor care ma astept intr-o zi sa-mi fie rasplatit. Un adevar aspru si greu de digerat pentru multi sensibili.