Ora exacta

…se intampla ca aici sa fie prea exacta. Atat de exacta ca te scoate din minti. Pentru una ca mine, care a trait primii 30 de ani la nord de Peninsula Balcanica, loc in care ceasul si trecerea timpului se masoara din 15 in 15 minute, am nevoie de inca atatia ani ca sa ma adaptez standardelor locale. I couldn't adjust myself at all.
“Dincolo” ma intalneam la 9 si 15 sau 10 fara un sfert sau 11, si mi se parea perfect normal sa-ti alegi ca reper in timp multiplu de 15. Si pentru ca ora se contoriza din 15 in 15 si la intalniri puteai ajunge tot din cinspe’n cinspe. Nu se ofusca nimeni, era absolut normal, aveam si « sfertul academic »…In anumite conjuncturi era chiar indicat sa bati acel sfert, nu de alta, dar dadea mai bine, pareai mai relaxat fata de unul care pica « la fix » la intalnire si-ti lasa impresia de stresat al neamului... Traiam evenimentele tot la fiecare multiplu de 15. Autobuzul din fata blocului venea la 15x2 minute, pauza la scoala o luam la 15x3 minute, pauza mare dura 15x1 minute si tot asa…

“Aici” e alta poveste care functioneaza dupa alta schema si algoritm. Mathematical speaking e foarte simplu, n-ai multiplii, ai insa minute, extrem de pretioase. Un appointment poate fi la 10:26am sau 5:23pm. Autobuzul trece la 7 :02, 7 :14, 7 :28, 7 :41 and so on…Pauza mare la scoala incepe la 11 :58am si sfarseste la 13 :03. Pe aici n-a luat inca nimeni cunostinta de banalul « sfert academic », atat de popular in spatiul balcanic si pe care eu il gaseam de « bon ton ». Nu numai ca esti deplasat si de prost gust sa ajungi la o intalnire dupa ora atat de exacta si indelung studiata de un intreg regiment de marketing, dar risti sa nu mai gasesti pe nimeni sau nimic.

Am inteles, intr-un final, cum functioneaza mecanismul asta. Cheia succesului se traduce simplu: time is money.

Cu anii care-i adun p’aicea invat zilnic cat de pretioase sunt minutele si cum efectiv timpul devine moneda curenta in viata de zi cu zi, dar despre asta, in alt episod.