Mirosuri si amintiri

E stiut ca mirosurile au darul sa ne transpuna cu viteza uimitoare in cele mai ascunse unghere ale mintii. Cu ajutorul lor putem retraii momente uitate si ingropate de zeci de ani. Am trait si continui sa traiesc sporadic experienta asta. E suficienta o adiere suava, un miros specific ca un intreg episod sa ti se depene prin fata ochilor, exact ca un film. Cu ceva timp in urma am dat peste un spray de camera cu un miros floral. Insa din tot buchetul de flori se desprindea net un ANUME parfum. L-am recunoscut imediat desi mai bine de 25-30 de ani nu l-am mai simtit. Parfumul rerspectiv il da o floricica de camp, atat de draga mie si atat de parfumata. Nu stiam nici macar cum se numeste. In final am descoperit misterul, dupa lungi cautari. E incredibil cum un simplu parfum poate deschide larg usa unui trecut foarte indepartat si te copleseste cu amintiri una mai intensa ca alta.

Unele iti induc o stare de voie buna, altele te cufunda intr-o tristete amara si neagra si oricat ai vrea sa schimbi ceva, nu mai poti. E déjà tarziu. Mirosurile ti s-au impregnat in sistemul genetic atat de profund, ca orice incercare de a le uita e in zadar.

Dintre multitudinea de mirosuri ce le port genetic in simturi se detaseaza by far: mirosul florilor de liliac si al musetelului, mirosul ierbii cosite si mirosul pamantului dupa ploaie.