Cum iti schimba viata un pisic...

Acum mai bine de 5 luni, intr-un moment de nebunie pasagera am acceptat sa ne imbogatim familia cu un motanel. Si asta dupa ani intregi in care declaram raspicat, la oricine avea timp sa ma asculte sau sa-i pese, ca sufar de alergie, dar ca in fapt eu sunt o iubitoare de animalute mici cu par. In seara cu pricina, fara sa ma gandesc prea mult, fiind eu lovita de acea nebunie sau sa-i zicem criza de identitate, am fost atinsa de atata gingasie si caldura fata de orice animal cu 4 picioare si eventual cu blana ca l-am adus acasa pe Sky, (sau Scaitza, cand il alintam). Avea numai doua luni, insa asta nu l-a impiedicat sa-mi faca mana numa’ dungi. Dar ce conta, eram pe cale sa ma lansez intr-o aventura de zile mari! Si cum puteam sa fiu suparata pe asa pufulet mic si jucaus ?!
Scaita al nostru e cel mai inteligent pisic care exista pe planeta. Serios! Ce n-am reusit eu sa fac in ani de zile cu educarea tribului in treburile domestice, a reusit Sky. Si asta numai in 5 luni! Sunt singura specie feminina dintr-un trib numai de masculi. Chestia asta ma scotea din sarite la WC. Capacul ridicat la tron era motiv perpetuu de nervi. Ei bine, Sky a rezolvat acest inconvenient inca din primele zile in care ne-a tinut cu inima pe jar cand facea echilibristica pe colac. De atunci, capacul cu pricina sta numai coborat! Pai asta e chiar o realizare dupa ce ani de zile mi-am racit gura in zadar.
Tot Sky a fost cel care ne-a mobilizat la smotru. Acum consider aspiratorul ca o prelungire fireasca a mainii, dupa cum se spune une fois c'est pas assez! Dar nici un sacrificiu nu-i mare cand il vezi cum se tavaleste plin de extaz pe covorul proaspat aspirat si curatat.

El este atat de sociabil si jucaus incat nu se poate lipsi mult timp de prezenta noastra. Din cauza asta diminetile mele sunt retezate brusc la ora 4 :00am sau cu indulgenta Mariei Sale, la 4 :45am. Pentru ca este foarte destept, si-si cunoaste bine interesul, la el nu tine nici o diversiune. Oho, si-am incercat gramada: cu lugu-lugu sa vina in pat, sau sa-l alung cu un pistol de apa cat mai departe de usa, numai sa nu-mi mai zgaraie urechile mele sensibile cu mieunatul lui duios ce-l are la orele alea. Nimic n-a dat roade! Unde mai pui ca ma sculam si calcam direct intr-un lac de apa, bref, uneori, fiind atat de disperata recurgeam la artileria grea si stropeam cu o sticla de apa. (aruncam numai apa, da? sa ne intelegem, eu nu ranesc nici macar mustele, dar asa sufletel candid!...) Acestea fiind comise, imi incep diminetile inca din timpul noptii, dar cine se scoala de dimineata, departe ajunge. Nu stiu varianta cu « cine se scoala cu noaptea’n cap »…dar banuiesc ca ajungi si mai departe…daca distanta este invers proportionala cu timpul…
De cand il avem pe Sky suntem toti altruisti. Si asta pentru ca nu poti inghitii nimic daca mai intai nu gusta si el…E atat de aristocrat si finut, incat mananca frisca cu o pofta ce o au numai imparatii. Pe primul loc totusi, in topul preferintelor, il detin maslinele Calamata. Dar asta e déjà o alta poveste…

Sky ne-a invatat sa ne iubim mai mult, sau at least, sa ne exprimam mai des. Acum, pe bune, oameni suntem! Cum Scaita e purtat ca un trofeu, pe brate in toata casa si inconjurat numai de dragalasenii, inevitabil cineva devine gelos! Casa noastra e mult mai primitoare decand cu el. Soricei, pasarele, fluturasi, mingiute si cutiute sunt la tot pasul. Ne-am gaurit parchetul si plafonul cu bormasina ca sa-i amenajam un cat tree, in care de altfel se exerseaza la bara si la sarituri.
Micutul de el, e atat de dependent afectiv incat te sufoca cu prezenta lui exact cand esti mai ocupat sau in locurile interzise. Dar ce conteaza!
El e primul care te intampina la usa, si chiar si numai pentru acest aspect, zau ca merita sa ai un pisicut.