Wednesday, April 8, 2009

Cum iti schimba viata un pisic...

Acum mai bine de 5 luni, intr-un moment de nebunie pasagera am acceptat sa ne imbogatim familia cu un motanel. Si asta dupa ani intregi in care declaram raspicat, la oricine avea timp sa ma asculte sau sa-i pese, ca sufar de alergie, dar ca in fapt eu sunt o iubitoare de animalute mici cu par. In seara cu pricina, fara sa ma gandesc prea mult, fiind eu lovita de acea nebunie sau sa-i zicem criza de identitate, am fost atinsa de atata gingasie si caldura fata de orice animal cu 4 picioare si eventual cu blana ca l-am adus acasa pe Sky, (sau Scaitza, cand il alintam). Avea numai doua luni, insa asta nu l-a impiedicat sa-mi faca mana numa’ dungi. Dar ce conta, eram pe cale sa ma lansez intr-o aventura de zile mari! Si cum puteam sa fiu suparata pe asa pufulet mic si jucaus ?!
Scaita al nostru e cel mai inteligent pisic care exista pe planeta. Serios! Ce n-am reusit eu sa fac in ani de zile cu educarea tribului in treburile domestice, a reusit Sky. Si asta numai in 5 luni! Sunt singura specie feminina dintr-un trib numai de masculi. Chestia asta ma scotea din sarite la WC. Capacul ridicat la tron era motiv perpetuu de nervi. Ei bine, Sky a rezolvat acest inconvenient inca din primele zile in care ne-a tinut cu inima pe jar cand facea echilibristica pe colac. De atunci, capacul cu pricina sta numai coborat! Pai asta e chiar o realizare dupa ce ani de zile mi-am racit gura in zadar.
Tot Sky a fost cel care ne-a mobilizat la smotru. Acum consider aspiratorul ca o prelungire fireasca a mainii, dupa cum se spune une fois c'est pas assez! Dar nici un sacrificiu nu-i mare cand il vezi cum se tavaleste plin de extaz pe covorul proaspat aspirat si curatat.

El este atat de sociabil si jucaus incat nu se poate lipsi mult timp de prezenta noastra. Din cauza asta diminetile mele sunt retezate brusc la ora 4 :00am sau cu indulgenta Mariei Sale, la 4 :45am. Pentru ca este foarte destept, si-si cunoaste bine interesul, la el nu tine nici o diversiune. Oho, si-am incercat gramada: cu lugu-lugu sa vina in pat, sau sa-l alung cu un pistol de apa cat mai departe de usa, numai sa nu-mi mai zgaraie urechile mele sensibile cu mieunatul lui duios ce-l are la orele alea. Nimic n-a dat roade! Unde mai pui ca ma sculam si calcam direct intr-un lac de apa, bref, uneori, fiind atat de disperata recurgeam la artileria grea si stropeam cu o sticla de apa. (aruncam numai apa, da? sa ne intelegem, eu nu ranesc nici macar mustele, dar asa sufletel candid!...) Acestea fiind comise, imi incep diminetile inca din timpul noptii, dar cine se scoala de dimineata, departe ajunge. Nu stiu varianta cu « cine se scoala cu noaptea’n cap »…dar banuiesc ca ajungi si mai departe…daca distanta este invers proportionala cu timpul…
De cand il avem pe Sky suntem toti altruisti. Si asta pentru ca nu poti inghitii nimic daca mai intai nu gusta si el…E atat de aristocrat si finut, incat mananca frisca cu o pofta ce o au numai imparatii. Pe primul loc totusi, in topul preferintelor, il detin maslinele Calamata. Dar asta e déjà o alta poveste…
Sky ne-a invatat sa ne iubim mai mult, sau at least, sa ne exprimam mai des. Acum, pe bune, oameni suntem! Cum Scaita e purtat ca un trofeu, pe brate in toata casa si inconjurat numai de dragalasenii, inevitabil cineva devine gelos! Casa noastra e mult mai primitoare decand cu el. Soricei, pasarele, fluturasi, mingiute si cutiute sunt la tot pasul. Ne-am gaurit parchetul si plafonul cu bormasina ca sa-i amenajam un cat tree, in care de altfel se exerseaza la bara si la sarituri.
Micutul de el, e atat de dependent afectiv incat te sufoca cu prezenta lui exact cand esti mai ocupat sau in locurile interzise. Dar ce conteaza!
El e primul care te intampina la usa, si chiar si numai pentru acest aspect, zau ca merita sa ai un pisicut.

10 comments:

  1. Sunt cele mai sincere si mai devotate fiinte animalele...
    Ele nu cunosc meschinaria, nu iubesc cu jumatati de masura si nu economisesc nici o farama din dragostea lor pentru tine, cel ce le ingrijesti si le porti de grija.
    Iar cineva ce se trezeste la 4 dimineata zilnic pentru un pisoi ce miauna, la ritmul agitat de viata al zilelor noastre, nu poate fi decat un om deosebit de bun si generos!...

    ReplyDelete
  2. am si eu un pisic. stampilici. si el a incercat o foarte lunga perioada de timp cu miorlaituri.... si nu dimineata, seara cind ma culcam. numai ca eu sint cam nesimtitoare.... in sensul ca fiind crescuta intr-o casa in care tata urla non stop am invatat sa ma detasez si sa dorm in zgomot. la inceput am incercat sa-l linistesc pe maimutoiul, care, dupa ce ca mieuna noaptea de mi-era frica sa nu ma trezesc cu vecinii la usa, nici nu vroia sa stea in pat la mingiiat. statea linga usa de la iesire si zbiera cit il tineau plaminii. dupa citeva luni de sculat din pat si incercat sa il linistesc de 30 de ori pe noapte am decis ca o sa-l ignor si o sa ma culc. in scurt timp si-a dat seama ca nu are nimic de cistigat si a renuntat la mieunat. si uite asa am ajuns sa am un somn linistit. poate ca, daca o sa-l ignori si tu o vreme pe petrecaretul tau, o sa renunte sa te mai trezeasca cu noaptea in cap. ce ai de pierdut? chiar daca nu mai dormi, stai nemiscata in pat si nu-l baga in seama indiferent cit de tare se jeleste. apa si alte metode ii arata clar ca, cu cit mai rau face cu atit are de cistigat, deci va continua.

    ReplyDelete
  3. @anonim - multumesc de sfat. Ai dreptate, am observat si eu ca daca-l las sa-si faca repertoriul, pana la urma tace si se refugiaza undeva. :)) Nu-l mai stropesc demult cu apa. Mi-era mila de el, micutu'. Acum a crescut...Ce-ti e si cu pisicutii astia, asa stiu sa se lipeasca de om, si-ti intra in suflet, ca le tolerezi toate prostioarele. :))

    ReplyDelete
  4. Am o pisica pe numele ei Pisu, care imi da scularea la acelesi ore. Daca o ignor, ma musca usor de acea parte a corpului care este la momentul respectiv expusa printre asternuturi. Trebuie musai sa ma scol, sa ii schimb apa, mancarea, nisipul, sa intru prin toate camerele. In tot acest timp, Pisu sta "la picior" si ma insoteste nedezlipita in periplul matinal. Dupa aceea, ma culc la loc si mai motai putin. Ea se suie langa mine si "ne inghitim galbenusul", adica asteptam sa ne treaca harnicia.

    ReplyDelete
  5. @anonim - sunt atat de dragalasi, ca pana la urma le ierti toate poznele si ifosele :)

    ReplyDelete
  6. si eu am un motan :) cu siguranta iti schimba viata

    ReplyDelete
  7. Hello canadienilor, am un tomcat aici in Australia, exact ca cel din desenele cu "Tom & Jerry", gri, fluffy, cu ciorapei albi si babetica alba, o nebunie. Acu vreo 5 ani, cand avea abia cateva luni, a fost bolnav rau, blocaj renal si alte tampenii. A fost o poveste intreaga. Aveam sedinta la servici si asta statea sa moara. Ii zic sefului, stii, am un pisoi si trebuie sa-l opereze veterinarul acum, altfel moare. Si-mi zice seful, ce mai stai, fugi. Si l-am salvat, m-a costat peste 1000, dar merita.

    ReplyDelete
  8. @Reisen Tipps - n-as fi crezut! Ani de zile n-am vrut nici un animal in casa, iar acum ma intreb cum naiba am putut sta fara un pisicut atata timp...:)
    @Alex - Vai de mine, nici nu ma pot gandi prin ce-ai trecut cu el! Adevarul e ca ne atasam atat de mult de ei, incat simti ca fac parte din familie. :) Sunt fenomenali de dulci! Ptiu, sa nu-i deochi! hahaha :)

    ReplyDelete
  9. Puteti sa ma invidiati, am 5 bucati :)
    Si ce bucati... Sunt familie, pisica mama si cei 4 pui, care sunt si ei adulti demult. Cand erau mititei si pisica mama ii invata rosturile casei, veneau musafiri special ca sa vada "cortegiul" de pe hol, pana la tavita cu nisip din baie. Pisica in fata si 4 ghemotoace micute de blana in urma ei, cu coditele in sus.

    ReplyDelete
  10. Anonim - imi imaginez ce dragalasi sunt! Si pe ai mei ii bate gandul sa mai luam un pisicut ca s-aiba Sky tovaras de joaca...Eu inca stau pe ganduri...:)

    ReplyDelete

Related Posts with Thumbnails