Lucruri care dispar...

…de-a lungul timpului…sunt multe. De vina e progresul omenirii. Pe undeva ma bucur ca traiesc la o rascruce de timpuri, ca am ocazia sa palpez doua ere. Cunoastem cu totii si simtim zilnic pe pielea noastra ca traim intr-o era a vitezei. Se inventeaza ceva zilnic. S-au dus vremurile in care asteptai 50 de ani sa mai descopere careva ceva. Desigur asta ne impune si noua un alt ritm de viata. Mult mai intens si mult mai rapid. Cu regret o spun, cine nu se adapteaza astazi acestui ritm alegro, in timp va deveni un retard al vremurilor presente, un apus al societatii si mai plastic spus, un dromader al vremurilor noi.

A disparul stiloul. Vorbesc despre clasicul stilou. Cel pe care l-am cunosct noi si pe care-l purtam in penar, cel caruia ii umpleam seara, cu grija, rezervorul cu cerneala, asa cum le statea bine unor elevi constiinciosi. Odata cu stiloul au disparut cerneala si sugativa. Copiii mei n-au cunoscut stiloul si implicit nici cerneala albastra din calimara si nici sugativa. De altfel, la modul cel mai fizic vorbind, aceste cuvinte tin de o alta era, cel putin pentru mezin, ele sunt clasate ca arhaice. Ei au deschis ochii pe pix, pix cu mina sau pix cu bila (actualul stilou). Desigur, asta e un progres. Sunt apuse de mult vremurile in care aveam in permanenta degetele manjite de cerneala.

Au disparut casetele VHS. Avem DVD-uri acum. Mult mai fiabile, mai mici, mai usoare si cu inmagazinare mult mai multa. Progresul si-a adus din plin contributia si aici. Copiii mei n-au cunoscut nici casetele VHS. O sa-i duc la un muzeu sa le arat.

Dispar cutiile de televizoare. Acelea imense si grele care ne-au colorat copilaria si adolescenta. Acum televizoarele sunt cat mai late, cat mai plate si cat mai subtiri, sunt plasma sau LCD. Ca o consecinta a acestui progres, dispar canale clasice de televiziune, locul lor fiind luat de canale HD. Oameni buni, cine nu depune un minim efort financiar sa-si ia un LCD HD in viitorul foarte apropiat isi va tine televizorul pe post de bibelou. Sau ar mai fi optiunea sa-l vanda pe Ebay ca piesa grea de anticariat.

Dispare petrolul, dispar masinile pe benzina. Viitorul il detin masinile electrice. Recunosc, la capitolul asta inca mai trebuie sa progresam. Cele actuale nu sunt inca fiabile. Dar se studiaza. Mai mult ca sigur nepotii mei nu-si vor putea imagina cum functiona o masina pe baza de benzina. Vor intra in istorie motoarele in doi timpi, in 4 timpi, pistoane, scanteie, ardere, combustie, pompa de benzina…

Au disparut scrisorile. Clasicele scrisorele, scrise frumos ortografic cu stiloul cu penita si cerneala Pelican. Acum ne trimitem scurte ravase prin e-mail. Desigur, copiii mei n-au cunoscut bucuria unei scrisori primite in cutia postala. N-au cunoscut acel tremor ce-ti inavada toate oasele pana desfaceai plicul. N-au cunoscut si nu vor cunoaste cate trairi poate naste o scrisoare parfumata. Inca nu s-a inventat nimic care sa-ti parfumeze epistolele virtuale.

Dispar cartile. Cele frumos legate si paginate care ne alinau serile inainte de culcare si din care razbea mirosul de cerneala tipografica…Cu hartia care devine din ce in ce mai scumpa, si cu internetul care este parte integranta din cotidianul nostru, autorii isi vor publica cartile in format virtual. Cost mai mic de publicare si acces rapid in casele oamenilor, exact ce-si doreste orice scriitor! O fi progres asta, insa eu nu ma pot bucura.

Simt cum imi pierd una din placerile cotidiene si personal, fiind de moda veche, eu nu ma vad pironita intr-un scaun cu orele si citind cu sufletul la gura. Dupa doua pagini, as fi sigur anchilozata.

In final suntem noi, cei care disparem. Si ma tem ca, cu tot progresul care-l traversam, inca nu s-a inventat viata vesnica.