Sunday, April 12, 2009

Lucruri care dispar...

…de-a lungul timpului…sunt multe. De vina e progresul omenirii. Pe undeva ma bucur ca traiesc la o rascruce de timpuri, ca am ocazia sa palpez doua ere. Cunoastem cu totii si simtim zilnic pe pielea noastra ca traim intr-o era a vitezei. Se inventeaza ceva zilnic. S-au dus vremurile in care asteptai 50 de ani sa mai descopere careva ceva. Desigur asta ne impune si noua un alt ritm de viata. Mult mai intens si mult mai rapid. Cu regret o spun, cine nu se adapteaza astazi acestui ritm alegro, in timp va deveni un retard al vremurilor presente, un apus al societatii si mai plastic spus, un dromader al vremurilor noi.

A disparul stiloul. Vorbesc despre clasicul stilou. Cel pe care l-am cunosct noi si pe care-l purtam in penar, cel caruia ii umpleam seara, cu grija, rezervorul cu cerneala, asa cum le statea bine unor elevi constiinciosi. Odata cu stiloul au disparut cerneala si sugativa. Copiii mei n-au cunoscut stiloul si implicit nici cerneala albastra din calimara si nici sugativa. De altfel, la modul cel mai fizic vorbind, aceste cuvinte tin de o alta era, cel putin pentru mezin, ele sunt clasate ca arhaice. Ei au deschis ochii pe pix, pix cu mina sau pix cu bila (actualul stilou). Desigur, asta e un progres. Sunt apuse de mult vremurile in care aveam in permanenta degetele manjite de cerneala.

Au disparut casetele VHS. Avem DVD-uri acum. Mult mai fiabile, mai mici, mai usoare si cu inmagazinare mult mai multa. Progresul si-a adus din plin contributia si aici. Copiii mei n-au cunoscut nici casetele VHS. O sa-i duc la un muzeu sa le arat.

Dispar cutiile de televizoare. Acelea imense si grele care ne-au colorat copilaria si adolescenta. Acum televizoarele sunt cat mai late, cat mai plate si cat mai subtiri, sunt plasma sau LCD. Ca o consecinta a acestui progres, dispar canale clasice de televiziune, locul lor fiind luat de canale HD. Oameni buni, cine nu depune un minim efort financiar sa-si ia un LCD HD in viitorul foarte apropiat isi va tine televizorul pe post de bibelou. Sau ar mai fi optiunea sa-l vanda pe Ebay ca piesa grea de anticariat.

Dispare petrolul, dispar masinile pe benzina. Viitorul il detin masinile electrice. Recunosc, la capitolul asta inca mai trebuie sa progresam. Cele actuale nu sunt inca fiabile. Dar se studiaza. Mai mult ca sigur nepotii mei nu-si vor putea imagina cum functiona o masina pe baza de benzina. Vor intra in istorie motoarele in doi timpi, in 4 timpi, pistoane, scanteie, ardere, combustie, pompa de benzina…

Au disparut scrisorile. Clasicele scrisorele, scrise frumos ortografic cu stiloul cu penita si cerneala Pelican. Acum ne trimitem scurte ravase prin e-mail. Desigur, copiii mei n-au cunoscut bucuria unei scrisori primite in cutia postala. N-au cunoscut acel tremor ce-ti inavada toate oasele pana desfaceai plicul. N-au cunoscut si nu vor cunoaste cate trairi poate naste o scrisoare parfumata. Inca nu s-a inventat nimic care sa-ti parfumeze epistolele virtuale.

Dispar cartile. Cele frumos legate si paginate care ne alinau serile inainte de culcare si din care razbea mirosul de cerneala tipografica…Cu hartia care devine din ce in ce mai scumpa, si cu internetul care este parte integranta din cotidianul nostru, autorii isi vor publica cartile in format virtual. Cost mai mic de publicare si acces rapid in casele oamenilor, exact ce-si doreste orice scriitor! O fi progres asta, insa eu nu ma pot bucura.

Simt cum imi pierd una din placerile cotidiene si personal, fiind de moda veche, eu nu ma vad pironita intr-un scaun cu orele si citind cu sufletul la gura. Dupa doua pagini, as fi sigur anchilozata.

In final suntem noi, cei care disparem. Si ma tem ca, cu tot progresul care-l traversam, inca nu s-a inventat viata vesnica.

11 comments:

  1. Da, aveam mainile pline de cerneala, pe care mi-o stergea "tovarasa invatatoare" cu Pic-ul...
    Am scris scrisori cu mana pana acum vreo 15 ani. Inclusiv scrisorile de dragoste le-am avut in stil clasic...
    Azi mai scriu cate o felicitare batranilor de moda veche, unchi, matusi, putinilor care au mai ramas.
    Si de la an la an primesc tot mai putine. Cine nu are net, prefera sa dea cate un telefon. E mai comod.
    Nu stiu ce vor alege urmasii nostri, insa eu nu ma voi putea lipsi de cartile clasice, cu pagini din hartie. Imi place sa citesc in pat, imi place sa adorm cu cate o carte in mana, sa ma trezesc cu ea alaturi, s-o reiau, savurand-o in comoditate, nu pe scaunul de la computer. Ah, cititul e un tabiet cu tipicul lui aparte, care pentru mine va trebui sa ramana mereu in felul stiut. E poate unul din putinele "luxuri" care-mi vor ramane.
    Totul e trecator...

    ReplyDelete
  2. Ah, si mi-ai amintit de casetele mele, pastrate cu sfintenie intr-un raft uitat... Chiar acum ascult una cu Dire Straits...;)

    ReplyDelete
  3. Foarte adevarat. Imi aduc aminte de primele mele videoclipuri facute pe VHS. Azi sunt filmele moderne. Femeile din ziua de azi se preocupa mai mult cum sa-si mareasca sanii inloc sa alapteze; cum sa danseze mai sexy prin discoteci, inloc sa citeasca o carte buna ca sa ai ce povesti cu ea. Nu sunt misogin. Erau doar niste exemple, si barbatii au ale lor.

    ReplyDelete
  4. @Emanuel: Bine ai venit, in primul rand. Mi-ar fi placut sa detaliezi un pic si cu barbatii ;).

    ReplyDelete
  5. Ciao Purple Rain. Mersi de invitatie! As detalia si despre barbati dar ma tem ca ne stricam firma daca vorbesc prea multe, asa ca ma abtin. Oricum cred ca fiecare din sexe are puncte slabe si puncte forte in esenta lor si ca sunt facute sa se completeze intre ele.;) Happy Easter.

    ReplyDelete
  6. Nu sunt de acord ca vor disparea cartile in formatul actual. Eu am 18 ani, stiu suficiente persoane care citesc si mai ales care citesc carti cu pagini si coperti, nu virtuale. Lumea apeleaza la cartile online din lipsa de bani sau daca sunt pasionati de un anume autor, de negasit in librarie. Dar cititul prelungit la calculator provoaca dureri de ochi, spre deosebire de cititul traditional, care, in plus, lasa loc de pozitii mai comode.

    ReplyDelete
  7. @Andrei - bine ai venit! Nici eu n-as vrea sa dispara clasicele carti (atat de dragi mie), insa dupa cum evolueaza omenirea...cine stie...

    ReplyDelete
  8. Astazi am ajuns intamplator pe blogul tau. Multe din articolele pe care le-am citit m-au captivat, m-au impins la visare sau m-au "pus pe ganduri" indemnandu-ma la reflectie.
    Dar la acesta as vrea sa las un gand. Pentru ca nu sunt de acord si voi explica.
    Sunt de jumatate de an in Montreal si da, inca nu am intrat (inca) in tumultul vietii de aici, dar ... din putinele mele iesiri am intalnit o alta lume. Oameni care fac din "ora pentru poveste" un obicei constant pentru copii, oameni preocupati sa explice ce inseamna "o carte" copilului de nici 3 ani, oameni care nu se "arunca" atat de repede spre nebunia noilor tendinte. Abia venita din Ro unde posibilitatea achizitionarii unei carti, fie si pentru copii, insemna aproape un lux si incercand sa nu le las sa fie ferfenitite de manutele micute, nu m-am gandit sa iau o carte im maini si sa-i arat copilului meu: uite, aceasta este o carte, se numeste asa si este scrisa de cutare si povesteste despre ceva nemaipomenit. A trebuit sa trec oceanul sa invat aceasta lectie si cred ca vor mai fi inca multe astfel de lectii de invatat.
    Repet, inca nu-i cunosc prea bine pe noii compatrioti, dar ii cred destul de selectivi. Cartile cu siguranta nu cred ca vor disparea, mai ales daca multi din cei de aici aleg sa inceapa sa cladeasca educatia copiilor lor luand o carte in maini si citindu-le copiilor, aproape ca pe un ritual zilnic, povesti micute de nici 5 minute.
    Si nici stiloul. E drept ca nu am ajuns inca la etapa asta, dar la etapa de pitici i-am vazut manjiti din cap pana-n picioare de acuarele, lucru care in Ro pe care am lasat-o eu in urma, o tara lipsita de grija pt educatie, tindeau sa devina intr-adevar istorie (cunosc personal copii care in copilaria lor nu au desenat cu acuarele si numai cu carioci, nici macar cu creioane colorate).
    Culmea VHS-ului e ca noi, acum la etapa de cetateni "nevoiasi" ai noii patrii numai din acestea ne permitem si eu sunt foarte incantata de ele, dar in final VHS sau DVD sunt doar o forma de stocare a unei informatii. Poate ca amintirea gramofonului si mie imi starneste curiozitati, dar mai important mi se pare informatia care s-a pastrat de atunci si pe care eu acum o pot accesa chiar de pe un DVD.
    Concluzia: ar trebui sa deschid un capitol de filosofie pentru ca in final ajungem la noi, la oameni, la ceea ce am fost, la ceea ce suntem si la ceea ce vom deveni, influentati fiind de de lucruri, de ceilalti si da, de timp! (Cristina)

    ReplyDelete
  9. @Anonymous (Cristina) - Bine ai venit in vizita! Despre clasicele carti, eu tind tot mai mult sa cred ca intr-o zi vor disparea. Deja Sony a scos cartea virtuala - digitala. E vorba de Sony reader digital. Take a look: http://www.sonystyle.ca/commerce/servlet/ProductDetailDisplay?storeId=10001&langId=-1&productId=1005164
    Daca deabia ai poposit pe meleaguri canadiene, o sa ai timp de acum incolo sa te uimesti de inca alte multe lucruri :)
    PS. Poti sa scapi de "anonymous" daca la "Comment as" alegi 'name' si-ti scrii numele.

    ReplyDelete
  10. Sper sa nu gresesc daca mai las un raspuns aici, dar nefiind inca la curent cu noile tehnologii, am ramas putin ganditoare dupa ce am accesat pagina de la SonyStyle.
    As vrea sa nu plictisesc scriind cateva randuri aici despre gandurile care mi-au trecut prin minte, dar fiind novice, imi asum riscul macar de data aceasta :)
    Deci, am facut click si:
    - primul gand a fost: wow, interesant; ce in urma stau la capitolul tehnologii noi :( ; parc-as fi la varsta bunicilor care se mira cand vad ceva nou;
    - apoi am inceput sa studiez: pretul - cred ca accesibil pentru un american de la clasa medie in sus (imi inchipui ca ar fi asa ceva la ei), deci un pret care sa nu puna o bariera;
    - mai jos, un baiat care citeste, aparent, o carte; citesc descrierea: 160 de carti la dispozitie chiar in mana ta: deci nu era o carte clasica ci noua inventie. Si ma gandesc: nu e chiar rau sa "frunzaresti" la alegere mai multe carti, e intr-adevar o idee care o sa prinda in viitor:
    - si totusi, parca nu i-as da unui copil de 2 sau 3 ani asa ceva in mana; cel de doi ani nu va avea cum s-o bage in gura, sa traga putin de pagini, sa se uite cu degetele la poze; oricum ai analiza, la categoria de varsta 2-10 ani, sa zic, nu prinde;
    - iar daca, copil fiind, pui mana intai pe o carte clasica, tanar fiind se poate sa te captiveze, dar mai spre batranete, ma gandesc ca tot la o carte clasica vom apela;
    - si in final ajung la o regula de marketing: un produs se adeseaza la o categorie de varsta, de venit, de teritoriu geografic.
    Deci concluzionez: da, intr-o anume societate va prinde, la o anumita varsta, si totusi ... pana la disparitia cartilor va trece, cel putin ... un secol.
    (Parerea mea - Cristina)
    PS: Am incercat sa trec numele, dar fara sa trec ceva la URL imi da eroare. Si regulile blogului inca nu le cunosc :)

    ReplyDelete
  11. @Cristina - inventeaza astia ceva si pentru copiii mai mititei lol!!!Ciudat ca n-a mers sa te inregistrezi cu numele...

    ReplyDelete

Related Posts with Thumbnails