Just people…as I see them!

I love people! Ok, nu sunt chiar asa inima sparta, am si eu preferinte, ca tot omu’, si la fel am cateva specii de natii cu care chiar n-as vrea sa am nici macar un contact, nici macar visual.
Caracterizarea de mai jos e pur subiectiva, imi apartine si se bazeaza strict pe experienta mea avuta de-a lungul anilor cu diverse natii.
M-am bucurat dintotdeauna c-am nimerit intr-o metropola multiculturala renumita (printre altele) printr-o bogata diversitate etnica. Lasand la o parte faptul ca la inceputuri ma credeam cumva intr-un fel de turnul Babel, experienta asta m-a imbogatit spiritual, sa-i zic. Acum, sa ma pui sa traiesc in mijlocul unei singure si unice natiuni, zau ca mi s-ar parea monoton si m-ar podidi o plictiseala vecina cu lehamitea.
« Universul meu » actual se amesteca cu cel al asiaticilor, arabilor, indienilor, negrilor, est Europenilor, nativilor, vest Europeni, americani, englezi, irlandezi, scotieni etc…Fiecare, de son cote, reprezinta un popor, o natiune, o tara, un continent…Unii sunt buni, altii sunt rai…Dar cine-i perfect?

Chinezii – sunt ca si o casta, cu greu le strapungi zidul ce si l-au creat. Majoritatea lucreaza si socializeaza numai intre ei. Cei mai instariti detin restaurante sau « depanoare » (un fel de butique-uri unde te « depanezi » de orice nimic si maruntis de care ai nevoie rapid) Altii mai nevoiasi lucreaza in uzine de tricotaj patronate tot de chinezi, dar mai instariti. Altii cresc in beciul casei iarba; unii 2-3 altii o cultura intreaga. Pana-i prind si-o iau de la capat ca mafia lor are destule resurse…De altfel, sunt oameni linistiti si respectuosi. Vorbesc putin cu strainii, si nu pentru ca n-ar fi vorbareti, ci pentru ca lor le este extrem de greu sa comunice in limbile astea…Sunt curati, muncitori si-si respecta cu sfantenie traditiile. Se ajuta enorm intre ei (personal cred ca ei n-au in vocabularul lor cuvantul « invidie ») Au cultul economiilor : daca castiga 1$ 50 de centi merg la pusculita. Nu risipesc banii pe haine, nu sunt interesati de moda si de ultimele trenduri. Unui chinez daca-i faci un bine, iti va fi recunoscator toata viata.
Coreenii – sunt foarte culti, cititi si autodidacti. In aceeasi stare de spirit isi cresc si educa si copiii. Inca de la 3-4 ani sunt dati la tot felul de activitati social-educative. De mici invata sa cante la pian. Ca o paranteza, ca vorbeam despre pian - observ ca-i foarte popular in casele asiaticilor. Peu importe varsta, mic-mare, scolar au un program extrem de incarcat. Timpul de joaca al unui copil coreean e redus la minimul posibil imaginabil. Exceleaza la matematica si paradoxal, la limbi straine. Sunt oameni foarte politicosi. Vorbesc incet, aproape in soapta si nu din rusine, cum am fi tentati sa credem, ci din respect. Pentru ei a vorbi cu cineva tare, sau pe ton ridicat e pur si simplu o insulta.
Arabii – greu de facut un deal cu ei. Sunt o natie care ar negocia-o pana si pe ma-sa. De obicei barbatii nu se simt in apele lor sa negocieze cu o femeie. Si asta pentru ca in cultul lor femeia e buna decat de procreeat. Femeile lor, majoritatea, stau acasa :gatesc, fac curat, copii si cam atat. Pe strada merg 2 pasi in urma barbatului. Sunt rele, chiar extrem de rele. Dupa ce ca n-au ocazia sa vorbeasca prea des cu straini, si atunci cand o fac, sau cand cer un serviciu sunt extrem de artagoase. Cred ca asta e o rezultanta fireasca a faptului ca se salbaticesc singure. Desigur nu toate sunt asa. Unele sunt instruite, dar déjà pe astea le observi « dupa vorba, dupa port ». Nu sunt deloc respectuoasi cu altii. Creierul lor nu e niciodata trasnit de indoiala ca s-ar putea ca printr-o actiune a lor sa deranjeze pe altcineva.

Indienii – ii recunosti de la o posta dupa accentul care-l au pe langa faptul ca vorbesc extrem de repede. Cand vorbesc cu ei, ma declar satifacuta daca inteleg incepul frazei si sfarsitul. Prin analogie, nu-mi ramane decat sa deduc ideile principale. Barbatii sunt foarte descurcareti. Muncesc mult, enorm chiar si sunt devotati familiei. Intr-un fel statutul lor social ii obliga la munca peste limite. Sunt singurii care intretin o familie numeroasa. Femeile stau acasa si cresc cate 5-6 copii. Majoritatea lucreaza in IT.

In toate descrierile exista si exceptii, fireste. Ideal e sa extragi frumosul din fiecare si sa ramai mereu « open mind ». Eu c-am asta fac…