A mon avis, c’est une bénédiction. Dupa lungi si interminabile cugetari este singurul raspuns ce-as putea sa-l dau. Sunt oameni care au totul, mai putin aceasta « joie de vivre » iar altii care n-au nimic, sau mai nimic dar sunt plini de joie de vivre.
Ea vine « de nulle part », te invaluie ca o adiere de primavara si te poarta departe, dincolo de ce-ar putea exprima cuvintele…E atat de fragila, azi o ai maine poti s-o pierzi. Are culoarea unui camp de flori in luna august…Ne invata pasii de dans. Un om fara joie de vivre nu va stii niciodata sa danseze. E ca un fum care se disipa in eter, n-o poti pastra, n-o poti ascunde, n-o poti uita dar o poti cultiva secunda cu secunda, ceas de ceas si zi de zi.
Pour moi, c'est quand je pourrais me dire "ca va ?" et me répondre "oui" sans me mentir.
E ca un vals al vietii, a carui linie melodica ne calauzeste in fundal.
ReplyDeleteUneori cu volumul la maximum, atunci cand simtim exploziv fericirea, alteori in surdina, dar niciodata n-ar trebui oprita.
Superbe imagini!
Pacat ca nu ai inceput sa scrii mai demult!
@Ileana - in toate exista un inceput...
ReplyDelete