Stau pierduta in fata unei pagini goale. As vrea sa scriu cate ceva insa gandurile imi vin haotic fara inceput si fara sfarsit, asa cum de altfel traiesc, intr-o zi cat altii in 10 luni. Si ziua are numai 24 de ore...
Pentru unii viata este atat de simpla ca se bucura de cate un eveniment cu lunile, au timp sa-l rememoreze si sa-l retraiasca de zeci de ori. Pentru altii, viata este traita la cote greu de imaginat si patruns cu mintea umana. Pentru acestia din urma, am o stima aparte dar in acelasi timp ii compatimesc. Ei sunt aceia care isi dau seama ultimii ca primavara a invadat natura, sau ca pritena cea mai buna si-a tuns parul din lung in scurt, sau ca-n casa s-au batut vandalii, sau ca frigiderul e gol, sau ca pantoful rosu din piciorul stang nu e la fel nici la culoare, nici la model cu pantoful din piciorul drept.
Si nu incetez sa ma intreb mereu, oare cine-i mai castigat ?
I wish I had an answer to that, because I'm tired of answering myself this question...
Esti un om foarte activ. E cel mai bine asa, atata timp cat simti chemarea sa te implici in cat mai multe lucruri, sa simti plenar fiece clipa.
ReplyDeleteSi eu te admir.
Cine e mai castigat?... Oare conteaza raspunsul?... Eu indraznesc sa cred ca exista castigati si de o parte, si de alta. ;)
E bine sa fii activ, insa am obosit...si nu pot pune stop, cel putin nu acum.
ReplyDeleteCorpul tau a obosit si te roaga sa-i acorzi o pauza. O zi libera (in plus) ar fi mult?... Incearca sa-l asculti.
ReplyDeleteCel mai castigat e cel care reuseste sa balanseze nevoia muncii si necesitatea de a-si trai viata intre timp. Banii, faima... nimic nu egaleaza timpul personal, oricum alegi sa-l traiesti - chiar stand degeaba si fiind total neproductiv daca asta este ceea ce vrei in momentul respectiv.
ReplyDeleteDin pacate nu ajungem la concluzia asta decat dupa ce irosim ani de munca intr-o goana continua si realizam ca parca n-am castigat nimic si ne-am pierdut pe noi. Intrebarea este "pentru ce?"
Daca ai raspunsul, stii si ce ai de facut.
@Ileana - o sa ma odihnesc eu, sa spunem ca februarie a fost cea mai linista luna din an (statistic vorbind...)
ReplyDelete@Lola - perfect adevarat tot ce mi-ai spus. Imi pare rau c-am ajuns tarziu in tara asta, si c-as fi putut face mult mai multe daca eram aici de tanara... sa zicem pe la 20 de ani...Incerc sa las ceva copiilor, iar acum alerg sa recuperez anii pierduti in Ro...
Anii pierduti in Ro...de ce sunt pierduti? Oare in acesti ani n-ai ras, n-ai plans, nu te-ai bucurat, nu te-ai intristat, n-ai iubit, n-ai gustat, n-ai cules nimic? Fiecare clipa din toti anii poate fi cea mai frumoasa din viata noastra daca e apreciata asa cum trebuie de catre noi insine...libertatea existentei este in primul rand interioara si apoi exterioara..am senzatia ca tu esti acum (din ceea ce ai scris mai sus la comentarii) prizoniera propriilor impuneri...copiii tai vor avea propria lor viata si propriul lor drum si s-ar putea ca eforturile tale sa nu-i ajute atat de mult precum crezi. Cred ca e mai importanta prezenta ta fizica si afectiva acum si in viitor si nu realizarile materiale.
ReplyDeleteImi plac scrierile tale si cred ca ar trebui sa scrii mai des. Este evident ca in scris ai libertatea dupa care tanjesti. Pastreaz-o!
@gargarita - bine-ai poposit aici. Cand m-am referit la anii pierduti din Ro, e vorba de anii din tinerete cand eram plina de forta de munca, de dorinta, de vigoare si care au fost nevalorificati asa cum ar fi trebuit, pentru ca alea erau conditiile de atunci. In rest, stim cu totii cum a fost. Si da, mi-am revizuit multe de anul trecut, pe vremea cand am scris postul asta. Am alte prioritati acum. :) Multumesc pentru gandul bun.
ReplyDelete