Despre vicii

Sa stabilim de la bun inceput ce inseamna ele. Dupa cum ne invata dex-ul on line al limbii romane :
Viciu - pornire nestăpânită şi statornică spre rău, apucătură rea, patimă; desfrâu, dezmăţ, destrăbălare ; deprindere de a face fapte rele; obicei urât, patimă rea.

Am avut ideea sa vorbesc despre vicii (asa cum le vad eu) dupa o cazatura cam brusca de pe norisorul alb (de fum) pe care pluteam lin. Pentru toata lumea, cat si pentru mine pana sa ma trezesc din contemplare, era mai mult decat obviously. Ma gandeam la vicii, implicit ma gandeam la fumat, baut, drogat. To be honest, toate sunt apucaturi rele, obiceiuri urate si fapte rele, mergand de-a lungul definitiei, e clar pentru toata lumea ca vorbim de vicii.
Si acum vine descoperirea mea, de o importanta cruciala, pentru toata suflarea omeneasca care nu intra in categoriile de mai sus, de altfel mult blamate si aratate cu degetul, tz tz tz…Sa luam de exemplu cazul gurmandului, care baga in gura cam tot ce misca pe pamant sau whatever, isi suge seva din pamant. Nu e nici o noutate ca toata planeta se confrunta cu o epidemie de obezi. Vorbim aici clar de o « pornire nestapanita si statornica spre rau », cat si de o « apucatura rea », ba chiar de o « patima » a mancarii.

In aceeasi galeata ii trimit rapid si pe cei care mananca prajituri si dulciuri dimineata, pranz si seara iar intre mese cateva pachete de biscuiti, fursecuri si bomboane si care imping cat mai mult cu putinta ora culcarii spre ceasuri tarzii din noapte din dorinta ascunsa sa infulece si ultima jumatate de borcan de gem din frigider…garnist daca se poate cu frisca…Terminand cu astia, pentru care, in mintea mea, nu mai exista nici un dubiu, sunt de-a dreptul viciati de haleala, sa trec la lucruri mai subtile.
Si ce-as putea sa spun despre cel care de cate ori iti da cu « sarut mana » iti cere ceva ; care profita de buna ta crestere si educatie crestineasca in spiritul « ajuta-ti aproapele »…Daca nu-l ajuti te simti pangarit si murdar in sufletul tau imaculat de bunatate iar daca-l ajuti de 1000 de ori pe luna realizezi ca esti gaina plina de pene de jumulit. Au si astia un nume, ii numim profitori, iar daca au amabilitatea sa te mai si perie cand iti cer ceva, atunci se cheama ca sunt lingusitori. Acum ma intreb eu, astia nu se cheama ca au o « pornire nestăpânită şi statornică spre rău », « apucătură rea » sau « obicei urat » ? Si dupa umila mea parere, cu mana pe inima, personal ii consider extrem de viciati.
Tot la subtilitati fine ii clasez si pe cei care isi baga piciorul in acceleratie de cum se urca in masina si pana nu ating podeaua nu sunt fericiti… « Dezmat » curat pe autostrada.

Insa, ma opresc aici pentru ca deodata, intr-o regretabila fractiune de secunda, am avut o viziune de cosmar si mi-e teama ca ma va urmari mult timp : se facea ca-s la volan, am piciorul drept pe acceleratie iar pedala era déjà iesita prin podea, in gura aveam o tigara, pe scaunul din dreapta imi ranjea o savarina iar la telefon cu cea mai candida voce ce-o am in posesie ceream 2000$ la o cunostinta…si sa nu uit, pe stativul de cafea, ma astepta o bere rece…Brrrrr… si cred ca in portbagaj aveam un sac de iarba…Brrrr..
Desigur in dezbaterea mea ma bazez profund pe legenda populara ca « suma tuturor viciilor ramane constanta » si ca, desigur, « nimeni nu-i perfect ».