Overprotection

Protectia cetateanului, mic sau mare, face parte integranta din structura sistemului de-aici. E oriunde, prezenta si aparata de legi cat se poate de clare. Impotriva cui suntem protejati ? Simplu, impotriva imbecililor, adica aceia care nu au cap sa gandeasca individual sau pentru care delimitarea intre bine (bun simt) si rau este atat de fragila, ca se confunda…Pentru toti acestia, statul s-a obosit sa creeze niste legi si reglemente, cu alte cuvinte, sa gandeasca in locul lor.Trebuie sa recunosc, ca pentru una ca mine, care nu s-a bucurat de atata atentie si grija din partea statului, toate astea mi-au taiat rasuflarea, uneori la propriu., aruncandu-ma intr-un abis de consternare paralizanta. Mai greu mi-a fost sa inteleg de ce avem nevoie de legi pentru chestii mirobolant de simple…

Sa incep cu cetatenii cei mai mici, copiii. Ei se bucura de cea mai mare protectie, atat de mare, ca uneori devin tirani ai propriilor parinti. Intr-un copil n-ai voie, reglementat prin lege, sa dai. Nici macar palma aia parinteasca de dojana, care fundul meu a simtit-o de cateva ori pe vremea cand imi petreceam copilaria mea de aur prin Romania. Aviz amatorilor, nu intra in magazin cu copil mic decat daca in prealabil te-ai intoxicat bine de calmante si pastile antistres. Camere care ne filmeaza sunt peste tot, chiar si in parcare, ah, si nu uita sa zambesti ! Daca ca parinte ai apucaturi de’astea, mai bine, uita-le si dezbara-te de ele. Uita si proverbele gen « bataia-i rupta din Rai », proverbe aplicabile numai pentru barbari. Mai departe, la semafoare avem un buton magic pe care apesi cand vrei sa traversezi. A fost inventat in primul rand pentru copii dar preluat si generalizat de toti cetatenii. In concluzie, cand ajungi la o intersectie, intai te uiti dupa butonul de pe stalp, ca altfel, risti sa te eternizezi lipit de zebra. (mie nu mi-a spus nimeni de butonul asta acum n-ani, in primele zile ; inca imi amintesc cum plecasem intr-o dimineata la piata si ma apucase apusul de soare tot intre doua drumuri…)Un copil mai mic de 12 ani nu ramane singur niciodata in casa, fara un adult, iar cei mai mici de 7 ani, niciodata singuri intr-o masina – litera de lege.

Cetatenii adulti, nu sunt nici ei uitati. In masina nu mai vorbesti la celular decat cu hands free. Circula un zvon pe ulita mea, ca, pentru protectia noastra, in curand nu vom mai vorbi deloc la celular. Cica stiintific s-ar fi demonstrat ca accidentele se produc nu din cauza aparatului in sine, cat a faptului ca vorbind, te gandesti la altceva si nu mai reactionezi la timp in trafic. Atentia asta care ni se acorda este de-a dreptul covarsitoare ! De fumat, nu mai vorbesc, interzis total, toleranta zero : in toate spatiile publice inchise, la mai putin de 8 metri de o scoala sau spital, in taxi, in masina daca se afla un copil sub 14 ani (se pune si geamul deschis la interdictie), pe partia de ski, la strand si naiba mai stie pe unde…
Sa nu-i uitam nici pe cei derutati psihic, depresivii bantuiti de ganduri sinucigase. Pentru ei, pe poduri, statul a cladit parapeti imensi pana la stele care sa le taie orice elan de sarit in gol.

Am scris un cearceaf si n-am pomenit nimic de protectia consumatorului, clientului, nebunului, …dar nici nu cred c-am chef, ramane subiect deschis si neterminat…
Traiesc ingradita de legi o libertate fantasmagorica.