Sunday, April 5, 2009

Cat de mult ma mai simt roman?

Cam asta ma intreb eu in momentele (cam rare) de mare incursiune in adancul fiintei mele…

Doua mari categorii distincte definesc legaturile si originile unei persoane cu un popor : limba si traditiile. Mai sunt si altele, dar nu fac obiectul acestui eseu pentru ca n-am chef.

Aducand vorba despre limba romana, inca o mai vorbesc, asa cum pot, cu influente franco-englezesti. Si nu din snobism, cum ar crede unii care habar n-au ce inseamna sa-ti uzezi meningele 24/24 in 2 limbi, altele decat cea materna, si asta timp de multi ani. In oboseala mintii mele mi se intampla sa inventez cuvinte, atribuindu-le sensuri 100% romanesti. Alteori cuvintele nu vor sa vina si cu asta basta. Fraza ramane ori neterminata ori continuata in una din celelalte limbi de adoptie. Sa spunem c-am trecut cu bine peste momentele penibile in care am crezut ca m-a palit cumva vreo boala neuro – psiho – cronica. Dar a trebuit sa treaca ani, si sa intru in oares-ce contacte cu alti romani cu state vechi pe-aici, ca sa-mi dau seama ca ce mi se intampla mie nu e decat o stare de fapt, la care ajung cu totii, mai devreme sau mai tarziu…Acum nici macar nu incerc sa mai ascund aspectul asta, dualitate sau trialitate, cum naiba s-o numi. Sa privim paharul plin.


Ma numar printre cei care au sansa sa-si aleaga modalitatea de-a comunica ceva. Personal, cand vorbesc afaceri, prefer engleza, cand vorbesc beletristica prefer franceza, iar cand ma balacaresc prefer romana. (zau ca n-am intalnit in nici o limba injuraturi mai colorate ca in romana…) Problemele descrise mai sus apar numai in limba vorbita, ca-n cea scrisa, am timp sa ma gandesc, mai dau un « search » pe google, mai un dictionar on line…hahahahaha….

Trecand la traditii, nici aici nu stau mai bine. Ok, doua sarbatori sunt mari peste an: Pastele si Craciunul. Inca mai vopsesc oua de Pasti si inca mai fac pasca cu branza de vaci si stafide. Si asta pentru ca-mi place sa pictez si colorez oua (as colora si in alte momente ale anului daca as fi convinsa ca nu-s luata pe sus si bagata in camasa de forta ; insa cum nu sunt convinsa de asta, ma abtin in restul anului!), iar pasca aia as face-o cam in fiecare saptamana daca as stii ca nu ingros randurile obezilor si talia mea. Cum insa atunci avem dezlegare la asa bunatate, profit si fac cam 2 pe zi! Doar respect traditia, ce naiba!


La Craciun, am renuntat si la sarmale. M-a ajutat foarte mult si un esec avut. S-a intamplat sa scap mai mult cimbru o data si ceea ce a iesit a fost de fapt un amestec de cimbru asezonat cu carne si foi de varza murata. Bref, nu mai fac nici sarmale, si cum zice vulpea cand n-ajunge la struguri, asa spun si eu acum, si-asa-mi mareau colesterolul. Dar ce, un platou de creveti nu sade bine pe masa de Craciun? La biserici romanesti ma duc la Inviere, pentru lumina. In rest, ma abtin. Mi-e lehamite sa fiu luata la lupa de cum ii calc pragul. Pai ce ? Nu stiati ? Aici romanii merg la biserica pentru « show off » Ce masina mi-am mai tras, ce LCD 52’’, ce chalet sau ce drujba…Si acum imi amintesc cu ce suflet curat si pur intrasem prima data intr-o biserica romanesca de aici, si ca un bun crestin am mers spre altar sa pup icoanele. Dar nu ma intrebati cum mi-a venit sa ma evapor in neant cand m-am intors. 1000 si mai bine de ochi erau atintiti spre mine analizand fiecare milimetru patrat din haine si din pantofi. Disgusting! Si ca ne-am lamurit si cu traditiile, ce mi-a mai ramas sa precizez? Ca nu ma mai intereseaza stirile de « acolo », ca m-am rupt de politica « lor » de doi bani gauriti, ca singurul ziar romanesc care-l citesc e unul publicat aici, si ala-l frunzaresc numai pe wc-u?


Deci ce sunt pana la urma ?

Sunt o dezradacinata a vremurilor noi care cauta un sol mai bun pentru alte radacini.

51 comments:

  1. Intrebare? Ai ajuns cumva sa ai sentimentul de patriotism pentru tara(locul) unde esti acum?
    daca nu il ai inseamna ca nu esti inca de acolo.
    Spune-mi te rog, cand vezi echipa romaniei la orice sport (fotbal, handbal, etc) cand urmaresti un sportiv roman jucand sau evoluand in competitie cu alte natiuni, tzii cu el (ea)? Te bucuri cand castiga un romana sau o echipa romaneasca? Daca raspunsul este DA, atunci esti inca roman 100%.

    ReplyDelete
  2. Dar ce-i ala patriotism? (lol) Se pune daca ma doare sufletul pentru baietii de aici trimisi in Afganistan? Si da, ma bucur cand castiga Romania dar nici indiferenta nu raman daca pierde Canada (sau un canadian)...Cum spuneam, cred ca deocamdata traiesc intr-o dulce dualitate, dar oare pana cand?

    ReplyDelete
  3. Parerea mea umila este ca sentimentul de patriotism in Canada este aproape egal cu zero. Si eu sunt canadian si am observat ca, Canada este o tara formata din grupuri de entitati etnice din diferite colturi ale lumii, unele mai numeroase altele mai putini numeroase. Canada este inca o tara in formare, cetatenia canadiana nu-ti confera si o identitate canadiana, un sentiment de patriotism. Marea majoritate (99%) au venit aici sperand la o viatza mai buna dpdv financiar, nicidecum spiritual... Spun asta pentru ca inca Canada primeste jdemii de emigranti/an din toate colturile lumii... Canada isi ingorasha populatia cu jdemii de oameni venitzi de peste tot. Toti acesti ni veniti ana de an nu au nici un sentiment de patriotism si nu vor avea toata viatza... poate copii lor... sau poate nepotii lor... traditiile canadiene sunt zero... toate entitatile inca isi respecta traditiile din tara de origine... ele estompandu-se in ani... copii si nepotii acestor emigranti ai zilelor noastre vor putea spune ca sunt canadieni si cu siguranta vor avea si sentimentul de patriotism... si asta daca vor mai apuca Canada ca stat de sine statator... spun asta gandidu-ma la mondializare... curent care se pare ca este din ce in ce mai puternic... imaginandu-ne o lume in care fiecare e liber sa circule unde vrea si sa locuiasca in ce loc de pe planeta vrea atunci cred ca sentimenttul de patriotism va ajunge in cateva decenii o amintire.

    ReplyDelete
  4. Eu am o bucurie foarte detasata cand e vorba de victoriile echipelor sportive romanesti, la orice sport.
    Asta fiindca sentimentul de "patriotism" al sportivilor il identific doar pe la inceput, cand le sunt filmati ochii in timp ce asculta imnul national. Nici macar nu sunt sigura ca ei toti sunt sinceri suta la suta cu ei insisi. Fiindca apoi toate victoriile se convertesc, inevitabil, in bani...
    In alta ordine de idei, cred ca raspunsul la intrebarea ta il vei gasi doar in adancurile tale, cifrat de mana nevazuta a destinului tau.
    Si mai cred ca sentimentul de patriotism poate avea, fara nici o opreliste de nicaieri, si doua identitati, si mai multe. In functie de sufletul si optiunile fiecaruia.
    Aici s-a vorbit mult prea mult de patriotism pana in '89. Generatia noastra a fost aproape indoctrinata cu acest "cuvant". De care eu, sincera sa fiu, m-am saturat pana la limita. Si nu mai cred in el, in ceea ce ma priveste.
    Stand pe-aici si facand ceea ce cred eu ca trebuie sa fac, nu consider ca imi fac "datoria fata de tara"... sau fata de Dumnezeu... E doar ceva ce simt ca trebuie facut si confirmarea o gasesc in sufletul meu, ca pe o lumina.
    In concluzie, eu cred ca tot ceea ce conteaza este sa vrei sa fii, sa fii ceea ce vrei si sa stii mereu unde sa cauti fericirea in tine insuti, la loc sigur.
    Te imbratisez, tot romaneste, e singurul mod in care am invatat s-o fac vreodata...

    ReplyDelete
  5. @Sadness Planet: ai dreptate. Se spune ca deabia a 3-a generatie se considera canadieni "neaosi". Cum ar nepotii mei (care or fi)
    @acuarele: si eu cred c-am ramas un pic marcata de acel "patriotism" cu care am fost indoctrinati in epoca de aur. Pana la urma, asa e, raspunsul e undeva in adancul fiintei noastre.

    ReplyDelete
  6. Stii cum se spune ca noi, emigrantii, suntem niste dezradacinati? Ei bine, pentru mine patriotismul este sinonim cu radacinile. Indiferent cum am evoluat de la tulpina in sus, radacinile sunt aceleasi. Si ca fiecare transplant, chiar daca mi-e bine unde-s plantata acum, imi aduc aminte si de locul unde mi-am tras seva la inceput.
    Altfel, chit ca eu inca fac sarmale de Craciun dar cumpar de gata pasca pentru Paste, observ ca ne uneste aceeasi experienta a vietii pe alte meleaguri decat cele romanesti. Doar ma bucur ca butonul meu de limbi straine are doar 2 pozitii si nu 3 :))

    ReplyDelete
  7. @lola - asa e lola, seva primordiala ramane aceeasi. Cred ca doar tulpina se schimba si ramurile si florile...Se poate sa fie adevarat. Poate si faptul ca eu in anii astia n-am mai vizitat Romania, poate si asta m-a indepartat...

    ReplyDelete
  8. omicron_n@yahoo.comApril 16, 2009 at 4:09 PM

    so, citii si inceracai sa inteleg cu mintea celui nedezradacinat, dar cu gandul ca lehamitea se aduna aci prin distrugerea a ceea ce inseamna valoare pura- intelectuala si verticala.
    nu stii cum e mai bine. ori ramai si vezi cum reperele se dilueaza, ori pleci si ajungi sa suspini dupa sarmale. pentru sarmale n-ar fi totul pierdut. am o reteta necolesterolica cu carne de pui, un deliciu.
    pentru limba romana, pe care eu o iubesc si careia ii cer iertare ca, angajat in tot felul de cosumatoare de timp, nu ajung sa o cunosc mai bine, pentru limba, zic, problema e mai complexa. cateodata ma napadesc imaginile a ceea ce a fost. acele imagini starnesc furtuni in mintea mea, de bucurii, de regrete, furtuni care le-as exprima pe loc in mii de cuvinte. in ce limba ai exprima tu acest gen de trairi? daca vreodata prin vreo amintire ai vibrat, in ce limba ai vibrat?
    am un prieten care se intorce in tara. de ce? ai putea intreba. nu pentru limba sau cine stie ce satisfactie intelectuala, nu, ci pentru un lucru foarte simplu dar ata de important in existenta oricui; perechea. perechea lui, din intamplare, vorbeste romaneste este d-aci si, matematic, un roman plecat + o romanca ramasa = o familie romaneasca pe pamant romanesc. Banii nu conteaza. nu ei sunt cei mai importanti.
    constati pe pielea ta ca, cu mici aproximari, lumea este aceeasi, iar bucuria de a fi nu depinde neaparat de ce poate insemna a avea.
    asa ca, indiferent de limba pe care simtirea ta o cere spre a te exprima pe tine in cine stie ce moment, foloseste-o fara retinere, caci ea nu tine de reguli, patriotism, etc. Esti tu, bucati din tine ce se manifesta spre a se intelege pe sine si a se intelege cu altii. so, sloganul american, aci, e bine venit. fii tu in orice limba!...

    ReplyDelete
  9. @omicron_n: bine ai venit la mine! America ti-o construiesti singur, acolo unde alegi sa traiesti, daca esti destept. ;) Furtunile din mine le exprim cat se poate de diversificat, in cele 3 limbi despre care vorbeam. Imi place limba romana, insa usor, usor, cu regret constat cum ma desprind de ea. Prietenul tau a luat cea mai inteleapta decizie. Nu poti cumpara cu nimic prietenia si iubirea.

    ReplyDelete
  10. E un articol interesant si ma bucur ca am dat peste el, desi stiu ca e cu intirziere din punctul de vedere al comentariilor.
    Eu am ajuns la concluzia ca nationalitatea nu ma defineste ca om. Avind in vedere ca am mai multe in comun cu ceea ce este aici (da, sunt si eu in Canada) decit ceea ce era in Romania- si aici vorbesc de lucruri care tin de firea mea, cum ar fi faptul ca sunt timida si in Romania nu am reusit niciodata sa ma "infig" si sa fac fata multelor mitocanii cotidiene- concluzia mea, daca e sa fie o concluzie, este ca nu ma simt romanca. Ma simt "eu", orice o fi insemnind asta.
    Daca are vreo relevanta, eu sunt "singura" aici, nu cunosc romani si nu am de-a face cu ei (sotul meu e canadian, prietenii nostri asemenea, eu am emigrat de una singura si nu am rude aici), nu tin nici o traditie romaneasca si nu mi-e dor de ele. De asemenea, cind spun "acasa", simt ca acasa e aici, unde apartin si am apartinut de la bun inceput, fara sa fie nevoie de vreun efort din partea mea.

    ReplyDelete
  11. @anonymous - bine ai venit! Ma bucur sa constat ca exista oameni ptr care integrarea si tranzitia se face usor si lin.

    ReplyDelete
  12. bla bla bla..................
    va cacati pe voi cu intelectualitatea voastra,nu dati dovada de inteligenta.
    Spuneti-o pe drept ati fugit din ROMANIA pentru a va merge mai bine acolo unde sunteti,indiferent in ce Tara sunteti.
    PS:si eu sunt plecat in Germania de peste 20 de ani.
    Dar Romania imi este draga.

    ReplyDelete
  13. @Anonymous - ce ma bucur ca n-ai uitat de Romania dupa doua-j de ani de nemtani coooool

    ReplyDelete
  14. zi-mi te rog, la ce biserica mergi? caut o biserica sa merg maine, dar habar n-am unde si la ce ora se incepe slujba. am vazut la unele ca incepe la 9, la altele la 11... sunt derutata

    ReplyDelete
  15. Aia la care mergeam s-a mutat pe 5845 Upper Lachine ("Inaltarea Domnului") N-am fost inca niciodata la adresa asta noua. Alta biserica mai e Sf Nicolae pe 3044 Delisle (intersection Atwater), mai mergeam si la cea de pe 8070 Christophe Colomb (Buna Vestire) si vezi ca mai sunt si altele. cauta pe google care e mai aproape de zona ta. la cea pe pe Upper Lachine incepe la 10:30 slujba. Ideea e ca la orice biserica romaneasca ai merge, chiar daca nu stii ora la care se incepe slujba, sa fii pe la 11, ar fi OK.

    ReplyDelete
  16. eu tresc in ROMANIA si este foarte greu ,dar cred ca niciodata nu as putea sa ma dezradacinez asa cum am citit mai sus .CRED CA MA SI SIMTI UN OM FARA CAPATAI ,DAR MA ROG FIECARE CU PAREREA LUI.

    ReplyDelete
  17. Din pacate sau din fericire si eu sint dezradacinat. Chestaia cu biserica si masuratu-n case, drujbe, tuici si plasme e la fel ca in Rominia. Aici este un patriotism rominesc exagerat generat de "mindrie" care citeodata poate fi confundat cu "prostie". Daca iubeam Rominia asa de mult ramineam acolo. Daca as deveni milionar peste noapte tot nu m-as intoarce in Ro.

    ReplyDelete
  18. @anonim - am senzatia ca ne intelegem de minune. :))

    ReplyDelete
  19. Am revenit (anonimul anterior)... Unii rominii chiar ca nu se dezradacineaza. Astaz in fata la colegiul Montmorency din Laval treceau doua fetiscane care isi bagau si is scoteau ceva ce ele nu puteau avea caci sint fete. Asadar e clar ca limba nostra nu ne-o poate lua nimeni. Si nici nu cred ca se simtaeau dezradacinate. Eu in schimb m-am simtit ca in Bucuresti in Gara de Nord.

    ReplyDelete
  20. @Dr Pop - cum spuneam injuraturile pier ultimele...:))

    ReplyDelete
  21. este f adevarat ce spui ...mersul la biserica este etalarea..realizarilor
    asta este..suntem romani

    ReplyDelete
  22. Eu cred ca intrebarea e retorica.
    Roman ai fost, roman esti si roman vei fi oriunde te vei afla.

    ReplyDelete
  23. @Cuivre - in teorie cam asa ar fi...in practica...inca-mi pun intrebari :))

    ReplyDelete
  24. Asta este un lucru foarte bun. Cugeti...deci existi/traiesti.

    :)

    Abia acuma am vazut ca defapt ai postat in 2009. Poate de atunci ai mai gasit raspunsul la unele intrebari. Binenteles ca intre timp ai alte intrebari fara raspuns. Si tot asa. Viata merge mai departe.
    Deci abia acuma am dat peste blogul tau. Keep going, vorba francezului din Q. :)

    O seara placuta sa aveti.

    ReplyDelete
  25. eu nu sunt din canada,am venit sa muncesc in italia,eu cred ca a fi sau a nu fi roman nu are legatura cu tara in care te afli;ci cu ceea ce simti.In Romania de azi te poti simti oricum dar nu roman

    ReplyDelete
  26. Ti-am citit cateva articole despre statutul de imigrant,viata si trairile lui.M-am regasit in fiecare cuvintel al tau.De multe ori m-am gandit ca intr-o buna zi o sa-mi scriu memoriile,ca am ce sa adun intr-o carte,numai ca-i prea devreme la 40 de ani...Sentimente pe care le-ai trait tu si le descri aici le-am trait si eu pe propria-mi piele si nu le-am discutat cu nimeni...Felicitari!Toate cele bune din Michigan,Anca.

    ReplyDelete
  27. @Anca - bine ai venit in vizita! :) Eu ma bucur cand pot impartasii cu altii ceea ce-am trait si mai mult, cand ceea ce scriu nu ramane fara ecou. You're welcome anytime! :)

    ReplyDelete
  28. mă bucur că v-am găsit.
    am citit câteva dintre " poveşti" şi m-am regăsit şi eu în acea "boală" a "uitării
    limbii române, aveam impresia că încep să pierd memoria, iar în lba italiană(sunt în IT) mi se părea că nu fac progrese cum mă aşteptam.
    acum sunt liniştită: toţi cei suntem afară şi fără prieteni români cred că trecem prin fazele astea.mă bucur din toată inima că v-am găsit.
    mulţam fain! stasi

    ReplyDelete
  29. @Stasi - eu multumesc pentru cuvintele frumoase. Sunt convinsa ca exista multe similitudini intre cei din diaspora, indiferent de tara de adoptie.:)

    ReplyDelete
  30. Observ in luarile astea de pozitie frusrare,impotenta de a intelege in adancul sufletului faptul ca ceea ce continuam sa realizam material aici,afara,am fi facut-o in anumite conditii(...)si in tara.Cred totusi ca realizam cu totii imensul castig avut din punctul de vedere al mentalitatii si al raportarii la existenta.Faptul ca abordam liber,sincer,si nu in context academic,teme de genul:patriotism,lb.romana,traditii;ne onoreaza si diferentiaza de cei care,tot printr-o alegere personala,nu au "tradat" si au ramas acasa.Le dau dreptate ptr.ca de aproape e dificil de vazut ansamblul,si devi sclavul amanuntelor nesemnificative. Nico(IT)

    ReplyDelete
  31. @Nico- unora le e mai greu sa inteleaga daca n-au un desen alaturi.:)

    ReplyDelete
  32. E din ce in ce mai greu in Ro,sunt din Tm,am fost in state in NY pe la 23 de ani,am stat un an,acum am 31.Nu mi-a placut am avut depresie cronica,am zis ca nu mai plec in veci nici unde decat in concediu.Am o firma cu fratele meu,care pana acum mi-a dat sperante dar nu mai merge nici cum,e nasol se stie cu taxele in Ro si cu bancile si cu sustinerea micilor intreprinzatori...darrrrr,s-a nascut fiica-mea in urma cu 4 luni.A inceput sa se schimbe totul...si ma gandesc ca e posibil sa zica cand o fi mare ca si mine si ca noi toti,de ce p.....calului nu ne-am nascut sau crescut in alta tara.Nu stiu ce sa fac,ca tare as emigra in Canada.....Nu astept sa spuneti ceva concret,dar daca are careva situatii similare...rog sa comnetati ceva.Va pup pe toti,acasa nu e de venit,ca e mega-boschetarealaaaaa.Astia vor sa ne termine de tot.

    ReplyDelete
  33. @Palade - bine ai venit! Cat priveste emigrarea, atat iti spun, si o spun numai o data! Fa-o cat esti tanar! Daca nu emigrezi in tinerete, mai tarziu e din ce in ce mai greu, cu acomodarea, cu obisnuinta, cu metehnele etc. Mie imi pare rau ca n-am avut posibilitati sa plec cand aveam 20 de ani...Succes mult!

    ReplyDelete
  34. Da Purple,dar 31 de ani cred e la limita.Tocmai asta e trebuie sa ma hotarasc repede.Am inteles ca se pleaca mai usor in partea franceza,numai ca eu ma descurc bine cu engleza.Ar trebui niste cursuri de franceza.Oricum trebuie sa ne hotaram cat mai rapid ca in tara oricum situatia e spre foarte nasoala.Sincer m-am saturat de ei cu totul.Mersi de sfat!

    ReplyDelete
  35. raspuns la pareri despre plecarea din Romania:
    am plecat cam acum 2 ani din tara, la varsta de 22 de ani. am plecat impreuna cu prietenul meu in Finlanda, si am ramas placut impresionati sa descoperim aici o tara, de care te poti indragosti la prima vedere.
    singura problema e ca oriunde ai pleca.... NU E ACASA! nu poti avea aceleasi asteptari si pretentii pe care le poti avea si in tara ta natala, ca oriunde te-ai muta, tot imigrant esti considerat. DA, in majoritatea tarilor dezvoltate este destul de usor sa iti gasesti un loc de munca stabil, cu un salariu omenesc din care sa poti vizita Romania macar o data pe an.
    nu ma pot plange deloc, ne e bine aici, pot spune ca traim mai bine (dpdv financiar) decat in romania, dar.... simti ca lipseste ceva; mie, cel putin, mi se face instantaneu dor de tara, de vremurile care le-am trait acolo, de facultate, de colegi, de primul job, care de fapt era un fel de hobby, de pe urma caruia mai primeam si niste bani.
    doar ce am aflat ca s-ar putea sa avem un bebe; vineri merg la control sa vedem daca totul este ok. Si apropo de ce ziceai tu, PALADE, abia ACUM incep sa realizez si sa constientizez conditiile in care creste un copil in tara in comparatie cu cele din strainatate. asa cum spunea si autoarea blog-ului intr-un alt post, aici copii sunt REGI! orice se face, cum se face, se face sa le fie lor cat mai bine. si daca in mintea mea era incoltita ideea unei eventuale intoarceri in tara,acum nici nu se mai pune problema! ORICE decizie luata, numai cu gandul la prichindel.
    cu sufletul o sa fim mereu in tara, iar amintirile sunt pline de clipe frumoase traite acolo.
    o romanca din Finlanda va imbratiseaza pe toti!

    ReplyDelete
  36. @Daniela - Bine ai venit! Daca ai numai 2 ani de Finlanda s-ar putea sa fi inca in prima etapa a integrarii. Vezi c-am scris mai pe larg despre asta in "Emigranti - etapele integrarii". Drumul pana sa spui la locul de adoptie "aici e casa mea" e uneori destul de anevoios si lung. Eu cred ca iei cea mai buna decizie ramanand. ;)

    ReplyDelete
  37. Am crezut la inceput ca patriotismul ti-l da felul in care esti crescut, valorile ce ti le-ai asimilat in copilarie,traditiile in care ai evoluat. Si totusi nu este asa. Cel putin partial. Sursa patriotismului vine din informatiile pe care le contine apa, da.... apa cea pe care ai baut-o cand te-ai nascut, apa din alimentele pe care le-ai digerat etc. Apa are memorie si diverse nivele de energie si puritate difuzata de teritoriul ce a creat-o. Asa ca, chiar daca am vrea sa luam alte identitati, culturi sau limbi, structura celui nascut si trait in Romania, va ramane vestnic cifrata pe ceea ce l-a constituit ca fiinta vie.

    ReplyDelete
  38. @anonim - am vazut filmuletul cu apa...

    ReplyDelete
  39. Hai sa va zic cum e cu dorul asta de tara. eu stau in USA si m- as duce acasa in Romania cum am mai fost si inainte dar te duci acasa si e frumos o luna doua cat vezi prietenii si familia si apoi vrei inapoi aici ca nu-ti ofera Romania viata de peste ocean. Crezi ca emigrantii astia au emigrat de mult bine din Romania? Au plecat au vazut ca le este oarece mai bine si au ramas pe unde au putut si ei si le-a fost mai bine. Vorba aia romaneasca :Cainele nu pleaca de la macelarie.

    ReplyDelete
  40. @anonim - cunosc pe cineva care-si propusese sa stea o luna in Ro, insa dupa numai 2 saptamani era deja inapoi. S-a pupat cu rudele, cu prietenii dupa care a inceput sa vada toate chestiile din cauza carora plecase. N-a mai rezistat si s-a intors dupa 2 saptamani.:)

    ReplyDelete
  41. Palade,eu am emigrat la 43,nu am reusit mai repede,dar daca esti hotarat......

    ReplyDelete
  42. buna sunt in montreal si nu cred ca cineva poate dicta celuilalt ce sa simta sau sa-i spuna cum se va simti sau astea sunt etapele pe care le vei parcurge etc dar pt palade am 37 ani acum sotul meu are 43 am venit in quebec acum 6ani la inceput m-am integrat super cursuri de francizare prieteni de toate natiile cunoasterea orasului etc dupa o perioada au inceput starile si ca vrei sau nu vrei logic vorbind sa te controlezi nu reusesti imi apareau imagini din iasi senzatii ca de acasa pe care apoi le cautam si nu le gaseam sufletul mi-era dezorientat in fine acum sunt m-am obisnuit dar cunosc multi care au cazut in depresie fara sa mai poata functiona s-au intors in tara daca ai facut depresie cand ai plecat prima oara nu stiu ce sa-ti spun poti sa incerci pentru copil iti iei aici cetatenia si apoi mai vezi daca -ti place stai daca nu pleci oricum am 2 copii nascuti ambii aici nu-i totul asa de roz nici aici e greu cu gradinitele copiii nu prea sunt in siguranta in parcuri in fine dar e bine sa vii pentru copil

    ReplyDelete
  43. imi cer scuze ca am scris fara semne de punctuatie...ma bucur mult ca am gasit Povesti la gura sobei! e o surpriza suprb de placuta pentru mine... mi-a redat buna dispozitie... scrieti expresiv cu sare si piper ,doamna.... aveti talent in a sructura literar imagini si impresii din montreal...am ras cu pofta ... bravo

    ReplyDelete
  44. Lori_t - Multumesc frumos. Chiar acolo unde toate par cenusii, imi place sa dau lucrurilor un pic de culoare, de unde poate si stilul meu mai colorat de a scrie. ;)

    ReplyDelete
  45. Oare reuseste cineva sa se integreze cu adevarat?
    Ma bucur ca am gasit astazi blogul tau - nu cred ca poti controla sentimentele -> cred ca dorul de tara, de prieteni, de locurile copilariei va ramane cuibarit in sufletul fiecaruia, indiferent de circumstante.

    ReplyDelete
  46. @Scented Leaf - bine ai venit! mda...pana la urma iti este dor de un timp de la trecut, care oricat de mult ne-am dori sa-l resimtim nu mai este niciodata acelasi. Totul este in schimbare: locul, tara, prietenii...Oricum o dai, nu mai gasesti nimic la fel asa cum il stiai. ;)

    ReplyDelete
  47. Buna! Ma numesc Mirela si ma bucur ca v-am descoperit ,am citit fiecare postare,pentru unii m-am bucurat ca v-ati integrat iar altii poate nici odata nu o sa uitati ca sunteti romani si acest lucru este oarecum bine.Oriunde va gasiti dragi tineri sa nu va rusinati ca sunteti romani niciodata si sa nu uitati ca v-ati nascut in Romania si sa le spuneti copiilor vostri despre adevaratele radacini.Sa fiti fericiti oriunde traiti si nu uitati niciodata tara in care v-ati nascut.

    ReplyDelete
  48. @Mirela - Nu vom uita. Asta e sigur. :)

    ReplyDelete

Related Posts with Thumbnails