Bagaje peste timp

Purtam cu noi de veacuri un bagaj. Nu e mereu identic. Ne mai oprim in diverse halte unde mai schimbam o bluza, adaugam un suvenir, aruncam sosete murdare…dar esenta ramane aceeasi : caram cu noi aceeasi haina, camasa si pantofi. Orice am face ramanem aceeasi. Unii invata ce-au de invatat si pleaca mai departe altii oricate mii de kilometri ar strabate nu reusesc sa invete nimic si ajung dupa lungi si chinuitoare drumuri in punctul de unde au plecat acum secole de evolutie. Si ciclul se repeta acelasi mereu, difera spatiul si timpul, insa universul insista si iar insista si te tine pe aceeasi orbita pana inveti. In princiu sunt chestii usoare de invatat : sa ierti, sa uiti, sa iubesti, sa renunti, sa daruiesti, sa nu judeci…dar vai, cat e de greu…Mi-am spus mereu sa nu repet greselile trecutului…Dar oare pot? N-am nici cea mai mica compasiune pentru cei care-si repeta erorile…Mi-am spus mereu ca cine nu-i capabil sa-nvete din greseli, isi merita soarta…N-am fost oare prea dura?

Eu imi cunosc perfect lectia in teorie, insa cand vine timpul s-o aplic in practica, constat cat imi e de greu, uneori imposibil…Si atunci cu ce sunt eu mai buna decat cei pe care nu-i compatimeam deloc?!